Iulian Patca – De dragul tău

          Jurnalistul Iulian Patca e mereu îndrăgostit. De satul copilăriei, Corvineşti, căruia i-a dedicat o cuprinzătoare şi foarte bine documentată monografie, de oamenii locului, ţărani cu rădăcini în pământul strămoşesc, de natura mereu schimbătoare, de familie, de tot ce-l înconjoară. La vârsta la care alţii visează doar la prima dragoste, jurnalistul Iulian Patca menţine flacăra vie a iubirii. Şi o face înălţând poeme tulburătoare, melancolice, cu trimiteri la începuturi, atunci când, chiar dacă nu-ţi dădeai seama, dragostele cresc în văgăunile inimii şi se arată. Dar mai întâi să spunem câteva cuvinte despre autorul ultimei cărţi ce cuprind poezii de dragoste.

          Născut la Corvineşti, a urmat Academia Militară şi până la pensionare a fost un militar de carieră. Este ziarist militar, din 1990 membru al UZP şi al Societăţii Scriitorilor Militari. În prezent, este redactor şef al revistei „Agora literară”. A debutat prin 1965 într-o revistă a Armatei, iar primul volum i-a apărut în 2002, intitulat „Nopţi cu lună şi voluptate”. A publicat Proză scurtă, Publicistică, Poeme de dragoste, Monografia satului natal, Corvineşti – un sat din Câmpia Transilvaniei.

          Iulian Patca, în ciuda faptului că o viaţă a îmbrăcat haina militară, este o fire romantică, melancolică, mare iubitor al poeziei, fiind în stare să-ţi recite ore întregi din cele mai frumoase poezii ale lumii. Trăitor la Cluj-Napoca, prin bunătatea de care dă dovadă, prin modestia-i caracteristică, este considerat de confraţii mai tineri un adevărat mentor şi povăţuitor în ale scrisului. Recent, colegul meu de liceu, Iulian Patca, a scos de sub tipar alte poeme de dragoste (e veşnic îndrăgostit) „De dragul tău”, o plăcută surpriză, poeziile din acest volum, 42 la număr, redescoperă un poet liric, cu vibraţii lăuntrice dintre cele mai sensibile: „De dragul tău m-aştern cărare,/ Covor de-azur sub paşii tăi,/ Iar din dorul ce mă doare/ Mai fac să iasă vâlvătăi./ De dragul tău m-aş reîntoarce,/ De dragul tău n-aş mai pleca,/ Cu bucurii să mă încarce/ Prezenţa şi tăcerea ta./ De dragul tău mai scriu poeme/ Din zori şi până s-o înnopta/ Alăturea-ţi voi fi pe orice vreme,/ Ştii locu-n care te voi aştepta”.

          Chiar dacă spune într-un poem (Sfârşit de poveste) că „Am obosit de-atâta poezie”, Iulian Patca continuă să fie, prin vers, îndrăgostitul incurabil, mereu frumosul îndrăgostit.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]