IULIAN PATCA ȘI ALTE POEME DE DRAGOSTE

Președintele Filialei Cluj a Ligii Scriitorilor Români, Iulian Patca, fiu al județului nostru,  născut în zona de câmpie a Bistriței, a adunat la un loc blocuri grele de judecăți, cu mesaje clădite în spații de sărbătoare a gândului, scrise cu iscusința minții și căldura inimii. Ne-a împrospătat mintea cu volumul de versuri recent scos de la Editura Mega, “De dragul tău”, clădit pe temelia credinței, speranței și iubirii, ca un parfum suav scos din recuzita zeului Eros ce vrea să zboare din flacăra lui Prometeu, spre a descifra alfabetul iubirii.

Cele 42 de poeme cu idei și mesaje frumoase îmbrăcate în haina vorbelor de bine ca și vraja celui dintâi sărut, cu amintiri de neuitat scrise într-un manual de viață, tratează valorile umane, degajând și o subtilă notă de umor. Toate sunt o binecuvântare a darului oferit de Dumnezeu omului, acela de a iubi și înverșunarea lui  de a învinge prin iubire:

„Cu aură de gânduri ce pulsează / Te-nveșmântez în viers de heruvimi / Iar ruga mea te binecuvântează / Lângă icoana căreia te-nchini.”

În viziunea sa poetică, Iulian Patca îmbină cu profunzime poezia cu filozofia, fapt mărturisit prin bogăția metaforică, printr-o terminologie originală, raportul dintre eu și lume, cât și prin modalitatea de expresie, dorința eului poetic de a se contopi cu misterele cosmosului și cu arta poetică: „N-am mai văzut de mult atâtea stele / Pe cerul pur în care ești și tu / Și nu mai știu acum care din ele / Îmi face semne între da și nu / Știu că ești acolo, printre aștrii reci / Pulsând etern, nepăsătoare parcă / În universul vast prin care treci / Alunecând pe boltă ca o arcă.”

Cartea este structurată în mai multe secvențe lirice, ilustrând monologul eului la adresa iubitei cu stări tumultoase, comparabile cu miracolul creației, componente ale vieții de care are parte sufletul omenesc,  cu reacții afective intense sugerând eternul feminin: „Din rânduri calde  și cuvinte reci / Îți conturez întruna chipul / Și-ți las doar dorul să-l îneci / Cum se afundă-n val nisipul.”

Poezia de dragoste este un domeniu fascinant al artei, este poezia vieții, a sentimentelor. Nici un sentiment nu are valoare și culoare dacă nu este urmat de iubire, deoarece fără iubire viața își pierde rostul, fără iubire nu ar exista artă, nu ar exista frumosul: „Și nu mai cred în zodii și în astre / Zadarnică îmi pare amăgirea lor / Mai cred în semnele iubirii noastre / Din care cad și-acuma flori de dor.”

„Flori de dor” ce obosesc atât de mult omul cu dorința lui sinceră de a se înălța pe drumul vieții în tril de ciocârlie, măcar o clipă,  spre a scoate o carte nouă, o nouă linie a vieții, să rămânem amânddoi poeții  și să punem, cercei de lună unei șoapte, așteptând jarul unei noi iubiri ce răsare din cenușa clipei pe care s-o păstrăm ca pe un balsam.

Poeziile lui Iulian Patca parcă sunt poleite cu razele geniului, te înalță și te nobilează, iar personajele centrale sunt: farmecul, frumusețea și încântarea, caracteristici ale iubitelor noastre, care deopotrivă, știu să trăiască și lacrima și râsul în dulce confesiune stând bărbaților ca dreaptă  TEMELIE.

 „Am încercat ca-n vis,

              de-atâtea ori

Să îți  înalț

              prin timp o catedrală,

În loc semeț

              și-ademenit cu flori

Să-ți fie

              de-mplinire și de fală.

 

Dar, ca-n legendă,

              zidul se surpă

Înainte ca lucrarea

              să se vadă

Cuvintele erau

              în calea ta

Grămezi de nerăbdare

             și tăgadă.

Și zilnic o luam

             de la –nceput,

Ca după o pierdută

              bătălie,

De parcă dinadins

             n-am priceput

Că tu mă pui în zid

             la temelie.”

test2

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]