Iuliu Hossu, eminentă personalitate a Bisericii și Neamului Românesc, primul Cardinal al românilor, artizan al Unirii

Iuliu Hossu a fost una dintre personalitățile participante la Marea Adunare națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, care a hotărât unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, unde a citit, asemeni alături de alți fruntași români, textul Rezoluției de unire cu Țara. Rolul de primă mărime pe care l-a jucat în anul Marii Reîntregiri a României continuă prin participarea sa, alături de Episcopul ordodox al Caransebeșului – viitorul patriarh Miron Cristea –, alături de Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod și Caius Brediceanu, în calitate de membru în delegația care a prezentat la București, Regelui și Guvernului Regatului Român, hotărârea de unire a ardelenilor. Ca Episcop a asumat un program de pastorație și administrație deosebit de dinamic, bazat pe contactul permanent cu comunitățile de credincioși, fiind numit în acest sens „Episcopul vizitațiilor canonice”. În anul 1930, a mutat sediul Episcopiei pe care o păstorea de la Gherla la Cluj, ierarhul devenind astfel Episcop de Cluj-Gherla, demarând în noul centru Eparhial un amplu program de ctitorire și consolidare cultural spiritual al tuturor românilor, indiferent de confesiune. Cedarea Nord-Vestului Transilvaniei, Ardealul de Nord, către Ungaria horthystă, în urma dictatului de la Viena din 30 august 1940, l-a pus pe Iuliu Hossu într-o postură de mare dificultate și de responsabilitate spirituală și națională totodată, Arhiereul, la fel cu zeci de preoți parohi din Ardealul trunchiat, rămânând alături de păstoriții săi, în Clujul ocupat, contribuind la menținerea identității și a spiritualității românești transilvane în acei ani de cumpănă și război, 1940-1944. Primii ani postbelici, după 1945, au adus pentru Iuliu Hossu și românii Greco-catolici noi încercări, finalizate politic prin desființarea în 1948 a Bisericii Greco-Catolice și trecerea forțată la Biserica Ortodoxă a credincioșilor și a patrimoniului acesteia. Episcopii, împreună cu numeroși preoți, au fost închiși, cele patru decenii de totalitarism communist însemnând pentru românii greco-catolici o perioadă tragică, privită drept una «a Bisericii în catacombe». Iuliu Hossu a traversat universul concentraționar communist, întemnițat mai întâi la Dragoslavele, apoi la Căldărușani, la penitenciarul din Sighetul Marmației din 1950, în 1955 a fost transferat la Curtea de Argeș, în 1956 la Mănăstirea Ciorogârla și apoi din nou la Căldărușani, unde va rămâne până la sfârșitul vieții, în regim de domiciliu obligatoriu. În 28 aprilie 1969 a fost ridicat în secret (in pectore) la demnitatea de Cardinal, de către Papa Paul al VI-lea, Pontiful roman făcând publică această numire în 1973, după moartea Episcopului, care a devenit astfel primul român investit în această înaltă demnitate a Bisericii Catolice. Iuliu Hossu s-a stins din viață în 28 mai 1970 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic din București. A lăsat în urmă o experiență de viață exemplară, bazată pe curaj, demnitate și spirit de sacrificiu, regăsibilă ca mărturie în paginile memoriilor sale, Credința noastră este viața noastră (Cluj Napoca, Ed. Viața Creștină, 2003)” – citat din Conferința susținută la Gherla de Conf. univ. dr. Ion Cârja, de la Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai.
Primul Cardinal al românilor, IULIU HOSSU, eminentă personalitate a Bisericii și Neamului Românesc (Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2017) este titlul volumului care cuprinde documentele Simpozionului omagial, cu același titlu, ce a avut loc la Gherla în data de 18 iunie 2017, la inițiativa Episcopiei Române Unite cu Roma Greco-Catolică, Episcopia de Cluj-Gherla, având deopatrivă participarea în calitate de organizator Protopopiatul Greco-Catolic din Gherla. Editorii lucrării sunt: Conf. univ. dr. Dan Ruscu și Pr. dr. Claudiu G. Tuțu.
La Simpozionul „Conferințele Episcopiei Române Unite Greco-Catolice de Cluj-Gherla”, aflat la ediția a V-a, au participat: P.S. Dr. Florentin Crihălmeanu – cu conferința „Primul Cardinal al românilor, Iuliu Hossu, eminentă personalitate a Bisericii și a Neamului Românesc”; Victor Opaschi, secretar al Secretariatului de Stat pentru Culte, cu o temă similară; prof. univ. dr. Gheorghe Cipăianu – „Omagiu Cardinalului Iuliu Hossu”; prof. dr. Ioan-Marius Bucur – „Episcopul Iuliu Hossu și mișcarea petiționară din 1956”; conf. univ. dr. Ion Cârja – „Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu în Senatul României Mari. Contribuții documentare”; asist. dr. Lucian Turcu – „Un episod mai puțin cunoscut al relației Episcopului Iuliu Hossu cu Mitropolitul Vasile Suciu”; dr. Sergiu Soica – „Cardinalul Iuliu Hossu în dosarele Securității”; av. dr. Ionuț Vida-Simiti – „Colaborarea Episcopului Iuliu Hossu cu Ordinul Sf. Vasile cel Mare”.
Simpozionul omagial, desfășurat în Gherla, și-a propus recuperarea și evocarea, la o distanță de mai bine de 45 de ani, a figurii primului Cardinal al românilor. Păstor de suflete și sfințitor de țară, Episcopul Iuliu Hossu a vestit la Alba Iulia Unirea de la 1 Decembrie 1918, a străbătut de nenumărate ori Transilvania și întreaga Românie, oferind fiecărui om întâlnit liniștea și bucuria sufletească, dăruirea și curajul de care aveau nevoie toți credincioșii țării, ocrotindu-i pe orfani, apărându-i pe cei slabi, indiferent de neam și de lege, și, mai ales, îndrumând sufletele pe drumul credinței. Episcopul Iuliu Hossu a fost un erudit care, deși nu a scris tratate teologice ori științifice – cu atât mai mult cu cât era cine să scrie astfel de lucrări pentru/dedicate întreagii suflări românești – a trăit cu sufletul arzând de iubire și a murit senin, spunând cu fermitate: „Știu cui am crezut!”
Cartea este o închinare adusă împlinirii a 100 de ani de la Întregirea Neamului Românesc.