Iuliu Maniu 8.01.1873 – 5.02.1953

Istoria României este marcată de multe personalităţi care, prin opera lor, prin viaţa lor, prin jertfa lor, au influenţat puternic destinul cetăţenilor acestui stat.

Printre aceştia, Iuliu Maniu apare ca omul care şi-a respectat, până la sacrificiu, crezul expus, în tinereţe, în faţa studenţimii, „Jur în faţa lui Dumnezeu, pe conştiinţă şi onoare că îmi voi jertfi viaţa pentru triumful cauzei româneşti”.

S-a născut la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj, la 8 ianuarie 1873. Era, după mamă, nepot al marelui patriot Simion Bărnuţiu. După studii strălucite, şi-a luat doctoratul în drept la Budapesta şi Viena. În anul 1906 a fost ales deputat al Vinţului de Jos în Parlamentul de la Budapesta, fiind unul din cei mai aprigi apărători ai drepturilor românilor. A fost unul dintre ctitorii României Mari, preşedintele Consiliului Dirigent, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc, preşedintele Consiliului de Miniştri în guvernele cu numărul 52, 54, 59, de la Unirea Principatelor. A fost un adversar de temut al dictaturilor. Deoarece reprezenta pentru cei străini de neam şi ţară unul din adversarii politici capabil să polarizeze rezistenţa la bolşevizarea ţării, a fost arestat la vârsta de 75 de ani, chinuit în anchete şi condamnat la 154 de ani de muncă silnică, după un proces înscenat cu martori mincinoşi şi documente false. Au urmat anii grei din temniţele comuniste. A murit în temniţa Sighetului la 5 februarie 1953.

Moartea lui Iuliu Maniu a fost ţinută o perioadă ascunsă de autorităţile comuniste. Apoi s-a aflat şi personalităţi din lumea întreagă şi-au exprimat compasiunea faţă de poporul român şi indignarea faţă de crima comuniştilor.

Astfel, Majestatea Sa Regele Mihai I afirma: „Regimul de tiranie impus ţării noastre de Rusia sovietică anunţă că marii patrioţi Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu au murit, acum câţiva ani, în închisorile comuniste. În felul acesta comuniştii au reuşit să distrugă aceşti doi oameni care îşi iubeau cu căldură naţia şi patria şi care, deşi întemniţaţi, continuau să stea în calea opresorului. Pretutindeni în conştiinţa ei dreaptă şi umană, lumea civilizată va judeca şi va condamna încă o dată tirania comunistă. Sacrificiul lui Maniu şi Brătianu face parte din lupta poporului român pentru independenţă şi lupta lui contra tiraniei. Martiriul lor va fi simbolul dragostei pentru naţiune şi pentru ţară. Am găsit totdeauna un sprijin nepreţuit în înţelepciunea lui Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, în dragostea lor de ţară, în credinţa lor faţă de instituţiile tradiţionale ale ţării, în convingerea lor în vocaţia istorică a poporului nostru”.

De pe meleagurile Franţei, marea prietenă a României dintotdeauna, Georges Bidault, care a fost de mai multe ori preşedinte al Consiliului de Miniştri, spunea: „Iuliu Maniu a murit. Iuliu Maniu a murit în închisoare. Acest campion al reunificării pământului românesc, acest bărbat de stat fără teamă şi fără reproş, îşi va fi sfârşit viaţa în nişte temniţe mult mai groaznice decât pe cele care le-a cunoscut la începutul acţiunii sale politice. Nu există niciun prieten al României, nu există niciun om liber care să nu-i poarte doliu”.

În spiritul celor afirmate de acest mare prieten al României, Georges Bidault, te putem ruga şi noi, iubite cititor: „Pleacă-ţi cu pioşenie, pentru o frântură de timp, capul pentru cinstirea celui care a iubit atât România, Iuliu Maniu.

prof. Totir Constantin,

vicepreşedinte al organizaţiei Municipale a PNŢCD

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]