Jean Pădureanu a trecut poarta veşniciei!

La 80 ani, Jean Pădureanu s-a stins din viaţă,  după o grea suferinţă, în timp ce se afla internat în Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa. 

Cel mai longeviv conducător de club din fotbalul românesc, Jean Pădureanu, a fost internat în stare gravă în urmă cu o săptămână, în Secţia de Oncologie a spitalului de Urgenţă din Bistriţa, suferind de cancer, potrivit Mediafax.

Jean Pădureanu a văzut lumina zilei pe 22 martie 1936, la Băileşti, acolo de unde unul dintre cei mai mari actori ai României, Amza Pelea, s-a lansat în cinematografia mare a ţării. Oare să fi fost un semn pozitiv această localitate, îmbinându-se din nou cultura cu sportul? Nea Jean, fiul cel mai mare al lui Mihai, născut în Catane, şi Gheorghiţa, a făcut primii paşi în fotbal la Băileşti, după care, în Craiova la 7 Noiembrie şi Universitatea Craiova. A continuat la cel mai mare club al ţării – CCA – Steaua Bucureşti – la echipa a doua. 

 

În perioada 1958-1970 a fost unul dintre componenții de baza ai Gloriei.


Din 1964, cand era încă jucător activ, a devenit vicepreședinte al clubului Gloria, la cârma căruia a stat până în 1995, preluând între timp functia de președinte. Reușeste să creeze la Bistrița o echipă competitivă, sub comanda sa înregistrându-se cele mai mari performanțe din istoria clubului: promovarea în prima divizie în anul 1990, câștigarea Cupei României în 1994 și participarea în cupele europene. Cu el preşedinte, echipa intră în circuitul fotbalului mare, primind la Bistrita echipe de top din Europa, precum Real Zaragoza, AC Fiorentina, Lille, Brescia, Montpellier, FC Thun, Macabbi Haifa sau Atletico Madrid.


În toamna anului 1995 devine președinte al clubului Rapid București, revenind la Gloria în 1997.


În 3 mai 2013, Jean Pădureanu s-a retras oficial în funcția de Președinte Onorific, în cadrul unei festivități de gală la care au participat vicepreşedintele LPF şi observatorul partidei, Alexandru Boc, primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu, preşedintele CJ Bistriţa-Năsăud, Radu Moldovan și prefectul judeţului Ioan Țintean, alaturi de suporterii echipei, inaintea unui meci cu Dinamo, pe stadionul care acum îi poartă numele.

 

Fragment dintr-un interviu acordat Rasunetul, la retragerea sa din funcţie

-Domnule Pădureanu, cine v-a determinat să veniţi la Bistriţa?

-Prin anul 1958, Augustin Botescu, fost antrenor la Naţională, fiind totodată şi consătean cu mine, în urmă cu un an era antrenor la Bistriţa, şi am fost recomandat ca un bun fotbalist. Pe 1 august 1958 m-am transferat la Gloria, unde am jucat până în 1963. Din acel an, m-am întors, la insistenţele tatălui meu, la Băileşti. Am terminat institutul agronomic de trei ani, după care m-am reîntors la Bistriţa, mult dragă mie. Aici l-am întâlnit pe dl. dr. Ţucudeanu, Dumnezeu să-l ierte, un om deosebit care m-a dus de mână la conducerea partidului şi am fost numit secretar la doar 28 de ani şi fiind totodată primul salariat al clubului. Îmi amintesc cu mare plăcere de nişte oameni deosebiţi care au revoluţionat fotbalul bistriţean – Augustin Botescu, Vogel – un evreu şi Mureşan Corneliu – primarul oraşului. Din acel moment am rămas definitiv la Bistriţa. În toţi aceşti ani, cât am jucat la Bistriţa, am avut colegi de echipă pe: Bocşa, Rusu, Bebe O., Greab M., Chitu, Cherecheş, Pantelimon, Mureşan, Moldovan V., Ciocan V., Treabă, Ciocan L., Dondoş Nicolae, Gocan Emil, Bucur Eugen, Copil, iar în ediţia 1958-59, când am promovat în Divizia B, am avut colegi pe: Fleicher, Cornel Caizer, Covaci L., Stan, Vasilescu Ilie, Moldovan G., Onacă, Vegh, dr. Copil Ilie, Ioan Jimboreanu, Rădulescu T., Mircea Damian şi Vincze Major. Antrenor la acea vreme – Titi Popescu.

-Tatăl dvs. v-a vizitat vreodată la Bistriţa?

 

-Văzând că mă întorc tot mai greu acasă, am fost vizitat la o partidă de fotbal cu Ploieştiul, campioana ţării. Deşi am fost învinşi cu 8-1, la scorul de 5-1 atât ploieştenii cât şi noi am fost aplaudaţi la scenă deschisă. Din acel moment, tata şi-a dat seama că aici este o altă civilizaţie decât în Oltenia şi a observat că sunt iubit şi respectat. Alţi oameni, alte idei, altă civilizaţie… Văzând ce se întâmplă, s-a întors acasă şi i-a spus mamei mele: „Gheorghiţo, băiatul nostru nu mai vine acasă, aşa că trebuie să facem un alt copil care să rămână cu noi”. Zis şi făcut. În anul următor a venit pe lume surioara mea dragă, împlinind dorinţa părinţilor. După moartea tatălui meu, mama mea împreună cu sora mea au vândut acolo şi s-au mutat la Bistriţa. Mi-au rămas în memorie cuvintele tatălui meu: „Muncind astăzi vei mânca mâine, nu munceşti astăzi, din ce să mănânci mâine”. Cultul muncii se datorează în totalitate tatălui meu. În toţi aceşti ani de când sunt la Gloria, nu mi-am făcut averi. Am un singur apartament şi un autoturism de la dl. Schorsch Heinrich din Baia Mare.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]