Jos regele Mihai I, trăiască regele Cioabă!

Domnule Băsescu, nu-ţi mai revii, pentru numele lui Dumnezeu, o dată în fire?

E ceva de groază cu omul ăsta!

S-o luăm însă pe rând şi pe îndelete. În primul rând notăm răfuielile cu toate categoriile sociale. Medicii sunt şpăgari. Profesorii cer prea mult pentru munca prestată. Poliţiştii sunt prea mulţi, ziariştii sunt obraznici şi în slujbe oculte, parlamentarii trebuie reduşi ca număr (deşi la 22 de milioane de locuitori nu sunt deloc numeroşi), organele judecătoreşti îl înfurie la culme, că dau câştig de cauză victimelor abuzurilor guvernamentale, a sarabandei măsurilor anticonstituţionale, că refuză să stea în poziţie de drepţi înaintea sa, zilnic de-nchid unităţi şi se aruncă oameni în stradă, milioane de români sunt pe culmile disperării, că n-au siguranţa zilei de mâine, tinerilor li s-a mâncat orice viitor, absolvenţii de licee sau de instituţii superioare nu au alt gând, altă soluţie, decât să fugă din ţară, partea cea mai validă a naţiunii, virtualul sânge proaspăt al economiei naţionale, e pe cale să-l pierdem definitiv, locurile de muncă se împuţinează pe zi ce trece, şomajul e în creştere, pensionarii au ajuns la limita cerşetoriei, ce vrei, domnule Băsescu, cu ţara şi cu poporul ăsta nenorocit?! Până în cel hal de mizerie şi de disperare vrei să-l aduci?! De şase ani de zile de când ai ajuns la putere, n-am asistat decât la tot soiul de răzbunări şi războaie sterile, extrem de păguboase pentru ţară. În primul mandat, în loc să te ocupi de problemele vitale ale României, de investiţii prin absorbţia fondurilor UE, de locuri de muncă, n-ai făcut altceva decât să te răfuieşti cu Tăriceanu şi cu parlamentarii care te-au suspendat, pe bună dreptate, din funcţie. Nu te-a interesat soarta grea a ţării, ci scrisorile de amor ale lui Tăriceanu. Asta a fost preocuparea dumitale de căpătâi. Şi pe parlamentari i-ai discreditat la modul unui josnic populism, de parcă oamenii ăştia ar fi fost de plastilină, nu reprezentanţii a circa cinci milioane de români, care, la al doilea mandat, ai recunoscut, că ţi-au dat o lecţie. Deci, nu ţi-ai bătut joc de cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea dumitale din funcţie, ci de milioanele de români care se aflau în spatele lor. În fine, la al doilea mandat ai fost fericit că, prin fraudă, ai reuşit să treci guvernul şi parlamentul în mâna dumitale. Şi nemaiavând pe cine să ciuruieşti (cuvânt care nu cadrează cu demnitatea unui şef de stat), ai început să te răfuieşti cu poporul. Probabil, nemulţumit de cei cinci milioane de români care „ţi-au dat o lecţie”, din care, din păcate, n-ai învăţat mai nimic. Iar acum, în loc să te preocupe problemele arzătoare ale ţării, respectiv, investiţiile, absorbţiile europene, rezolvarea nenorocitelor noastre de autostrăzi, capitolul la care ne-au întrecut până şi albanezii, creşterea nivelului de trai, relansarea economiei naţionale, a industriei care nu mai există şi a agriculturii care-i la pământ, dumneata vii cu modificarea Constituţiei şi cu reîmpărţirea administrativă a României. Adică, te ocupi cu orice, numai cu ce trebuie, nu. Îi ţine românului de foame modificarea Constituţiei sau reîmpărţirea teritorială a ţării? Îl avantajează, oare, cu ceva? Astea sunt iarăşi fumigene aruncate în ochii naţiei, ca să-ţi mai prelungeşti agonia puterii, care-i la limită, dovedind o evidentă incapacitate de a căuta şi găsi soluţii pentru salvarea României de la dezastru economic. Până şi udemeriştii, care ţintesc alte scopuri, n-au fost şi nu sunt de acord cu aceste propuneri, care ar duce la instabilitate politică şi economică. Opoziţia are dreptate când susţine că astfel de măsuri pe termen lung nu se pot lua decât prin referendum, cu acordul naţiunii, nu din iniţiativa câtorva indivizi la un soi de şuetă, la Cotroceni sau Victoria. La această opţiune, dl. Băsescu a reacţionat imediat, considerând că un referendum ar duce la destabilizare. Nu, domnule Băsescu, dimpotrivă, ar duce la stabilitate politică, pentru că ar fi exprimarea voinţei unui întreg electorat. Dar acum vă e frică de popor, vă e frică de comunicare, aţi renunţat să mai faceţi baie de mulţime, din teamă şi din incapacitatea de a mai dialoga cu aleşii dumneavoastră, mulţi, foarte mulţi dintre ei extrem de dezamăgiţi de catastrofala prestaţie prezidenţială pe care aţi pus-o şi o puneţi în aplicare.

Dar ce încredere să mai aibă poporul într-un preşedinte care ieri spune una şi azi spune cu totul altceva. Se contrazice aproape de la zi la zi. Asta-i un semn de boală sau de o crasă lipsă de respect elementar faţă de o naţiune pe care o reprezintă. Aşa cum s-a întâmplat recent cu regele Mihai I al României.

În 2006, domnul Băsescu îl cheamă în Parlament şi la Cotroceni unde îl felicită pentru actul patriotic şi istoric de la 23 august 1944, când a ordonat arestarea lui Antonescu şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste şi a apreciat abdicarea din 30 decembrie 1947, drept un gest de înaltă demnitate şi responsabilitate politică, ca, în 2011, să-l considere un act de trădare naţională. Păi, domnule preşedinte, până şi un copil de curs elementar s-ar întreba dacă trebuie sau nu, să vă mai ia în serios?!

E posibilă o astfel de flagrantă contradicţie la un om care pretinde să fie respectat ca şef de stat? După această declaraţie de-a dreptul iresponsabilă şi incalificabilă, mai aveţi pretenţia să vă mai exercitaţi autoritatea în numele instituţiei prezidenţiale şi să cereţi respect şi stimă faţă de discursurile şi deciziile pe care le luaţi? Este o atitudine tribală care va avea consecinţe nefaste pentru dv., pe termen lung. Oricum, în primul rând, v-aţi pierdut diaspora, care are un mare respect pentru rege, că a fost şi el obligat să abdice şi să se exileze ca şi toţi cei persecutaţi de comunişti. În condiţiile în care regele a fost izolat, i s-au tăiat telefoanele, i s-a schimbat garda şi era dezarmat, în pericol de a-şi pierde viaţa lui şi a încă o mie de studenţi din închisori, cam ce ar mai fi putut face? Cam ce soluţie să mai fi adoptat, domnule Băsescu? Am impresia că v-a pus pe gânduri faptul că nu v-a primit regina Angliei şi circulă zvonul că soluţia în România ar fi o monarhie constituţională. Nici n-ar fi rău. Pentru că e necesar un arbitru apolitic care să vegheze mai corect asupra intereselor naţionale, să se situeze deasupra disputelor politice, să conducă dar, cum se spune, fără să guverneze. S-a constatat că în toate ţările europene, şi nu numai, unde există monarhie constituţională, s-a înregistrat mai mult echilibru şi prosperitate economică decât în cele republicane. Dar e greu ca dv. să acceptaţi acest lucru. Dacă doreaţi, din motive electorale, să-l reabilitaţi pe Antonescu, nu era cazul să loviţi în regele Mihai I, să-l faceţi „slugă rusească”, pentru că tot ruşii l-au obligat să abdice, prin omul lor, Petru Groza. Acesta i-a arătat pistolul de la şold şi l-a atenţionat că tancurile sovietice se află sub geamul palatului Regal. Deci, declaraţia dv. este absolut impardonabilă. Sau poate optaţi pentru regele Cioabă. Cu el v-aţi prins în horă, el i-a agăţat soţiei dv. un mare colan de aur la gât, sigur, alte relaţii, alte apropieri, aşa mai de la egal la egal.

Aşa că, domnule Traian Băsescu, jos regele Mihai I, trăiască regele Cioabă! Ura!

Pentru conformitate,

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]