Jurnal de adolescentă

Când nu te aştepţi ceva îţi poate răscoli sufletul şi amintirile să vină vii în conştientul tău de om care ai copiii trecuţi demult de vârsta adolescenţei.

Când am citit cartea doamnei Eugenia Zegrean Jurnal de adolescentă am retrăit amintiri din perioada când erau fiii mei adolescenţi.

Şi eu am un fiu pe care îl cheamă Cristian căruia i s-au întâmplat nedreptăţi din cauza cărora a suferit mult şi eu pe lângă el pentru că mereu am simţit durerea lui.

Când au loc evenimente ce produc atâta durere, nu ştiu cum se face că Dumnezeu ne arată şi o parte bună, în cazul acesta am văzut cât contează ÎNCREDEREA.

Cristian din cartea doamnei Eugenia Zegrean s-a adresat dirigintei, scriindu-i în scop terapeutic. Cristian, copilul meu, venit acasă de la o instituţie de stat unde i s-a făcut o mare nedreptate, m-a întrebat: „mă crezi?”, iar eu am răspuns promt, DA.

Şi atunci, şi acum ştiu că nu a fost vinovat, dimpotrivă a ajutat o persoană.

Autoarea descrie în Fetiţa din container cât de dăunătoare este pentru fiinţa firavă a unui adolescent atmosfera dintr-o discotecă, mai ales dacă merge des, cât de uşor poate un copil să treacă prin experienţe traumatizante ce îi marchează viaţa.

Cuvintele din Furtuna sunt pline de înţelepciune şi dezvăluie un înalt grad de spiritualitate al autoarei transmis blând şi cititorilor.

Prin cuvintele Străinului venit în comunitate avem mesaje universale de înţelepciune şi prilej de meditaţie.

Partea a treia a cărţii: Jurnal de adolescentă autoarea imaginează o conversaţie a adolescentei cu sine prin intermediul jurnalului.

Adolescenta de fapt îşi imită mama, doreşte să fie ca mama pentru a fi iubită şi băgată în seamă de tatăl ei.

Autoarea foloseşte mijloace psihologice adecvate pentru a introduce cititorul în lumea acestei vârste atât de dificile: ADOLESCENŢA.

Ştim că adolescenţa este perioada unei puternice dezvoltări a personalităţii, atunci fiinţa umană îşi cristalizează o concepţie despre lume şi viaţă, îşi conturează un ideal.

Adolescenţii se străduiesc să se adapteze la mediu prin acceptarea normelor, valorilor sociale în care trăiesc şi uneori nu depăşesc acest proces.

Cred că mesajul autoarei este şi acela că "discuţia" unui adolescent cu jurnalul său, fie şi scris pe calculator, nu rezolvă problema sufletească, ci doar verbalizarea ajută. Omul aşa îşi ventilează afectele prin interacţiunea cu o fiinţă vie, care să asculte cu inima ceea ce aude. Când cel care ascultă mai poate da şi o îndrumare potrivită atunci şansele să nu facă un adolescent ceea ce a făcut Maria, eroina din carte, sunt destul de mari.

Fără nici o legătură cu profesia soţului autoarei, ci pentru că mi-a plăcut foarte mult şi m-am gândit la copiii mei, vă invit cu dragoste să citim poezia marelui Rabindranath Tagore: "Judecătorul

Zi-mi despre el tot ce pofteşti: cunosc ce lipsuri are fiul meu.

Nu-l îndrăgesc pentru că-i bun, ci pentru că e fiul meu!

Cum poţi să ştii cât mi-i de scump, dacă tu-ncerci, ca pe cântar,

să-i drămuieşti cât îi atârnă meritele faţă de multele-i cusururi?

Când trebuie să-l pedepsesc, mereu mai mult simt că-i fiinţă din fiinţa mea.

Şi când îl fac să lăcrimeze, îmi plânge inima cu lacrimile lui.

Doar eu am dreptul să-i aduc vină şi cu blândeţe să-i dau pedeapsă,

pentru că numai cel ce iubeşte poate să-ndrepte pedepsind…"

Adolescenţii, dar şi părinţii care citesc cartea doamnei Eugenia Zegrean Jurnal de adolescentă au de câştigat în planul relaţionărilor şi în plan sufletesc.