La 100 de ani de la Unire, Cardinalul Iuliu Hossu s-a reîntors acasă. Mitropolitul Andrei şi episcopul Florentin, la amplele evenimente de la Bistriţa şi Milaş

Sub genericul „Bisericile istorice din Ardeal şi Marea Unire”, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc”, Primăria comunei Milaş, Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Uniunea Scriitorilor din România Filiala Cluj, Brigada 81 Mecanizată „General Grigore Bălan” şi Rotary Club Bistriţa au organizeazat, la Bibliotecă, un seminar cu participarea ÎPS Andrei Andreicuţ, PS Florentin Crihălmeanu, Ioan Chirilă, Adrian Popescu, Alexandru Moraru, Ioan Buzaşi. Moderator a fost Mircea Gelu Buta, iar amfitrion Ioan Pintea.
„E un moment de mare emoţie, unul istoric. Poetul Ioan Alexandru a construit un vers după un verset din Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie: Cât e de bine, Doamne, ca fraţi, să vieţuim sub cerul sfânt”. Sunt bucuros că simpozionul se derulează la Biblioteca Judeţeană ce poartă numele unui mare clasic - George Coşbuc - şi mă gândesc că suntem la un moment pe care n-o să-l uităm. Mă uit la preasfinţiile voastre şi-l văd pe Iuliu Hossu şi pe Miron Cristea. Mă uit la preasfinţiile voastre şi-l văd pe George Coşbuc şi pe Grigore Pletosu. Mă uit la preasfinţiile voastre şi-l văd pe Ion Alexandru şi la Adrian Popescu. Am mari emoţii când vorbesc despre o realizare a credinţei noastre comune. Mă bucur că Înaltpreasfinţite părinte Andrei aţi revenit la Bistriţa, că Preasfinţite episcop Crihălmeanu aţi venit pentru prima dată în instituţia noastră şi vă aşteptăm şi la viitoarele evenimente pe care Bistriţa le organizează”, a spus, în deschiderea simpozionului, managerul Bibliotecii Judeţene, Ioan Pintea.
Moderarea evenimentului a fost făcută de către conf. univ. dr. Mircea Gelu Buta, care a spus, printre altele: „În acest an al Centenarului Unirii cred că se cuvine să aruncăm o privire şi asupra atitudinii celor două biserici româneşti în acel moment crucial pentru poporul român şi viitorul său, unirea de sânge s-a arătat mai puternică decât deosebirile dogmatice. Sunt binecunoscute rolurile jucate de episcopul ortodox Miron Cristea, viitorul Patriarh şi de viitorul Cardinal Iuliu Hossu. În perioada interbelică a existat dorinţa unificării celor două biserici. Contribuţia Bisericii Greco-Catolice la unirea tuturor românilor între graniţele aceluiaşi stat, care avea o întindere aproape cât Italia, este reflectată în Constituţia din anul 1923, alături de Biserica Ortodoxă Naţională, considerată majoritară, Biserica Greco-Catolică fiind denumită, de asemenea, biserică naţională”.
Mitropolitul Andrei şi Episcopul Florentin au vorbit despre cele două biserici surori şi rolul pe care acestea trebuie să-l aibă şi astăzi întru unirea neamului. „În cuvântul meu de azi mă inspir din Evanghelia lui Ioan care spune ca toţi să fie una. Avem nevoie de unitate pe tărâm spiritual. În biserica primară am avut o turmă şi un păstor şi domnea o armonie. Schisma nu se află în interiorul bisericii ci şi separea confesiunilor creştine. În afară de Dumnezeu nu e cu putinţă unitatea, deci nici mântuirea. Biserica trebuie să fie umplută de iubire şi să aibă unitate între membrii ei. Biserica este deschisă pentru toate neamurile şi pentru toate culturile. Din păcate, mai ales confesiunile neoprotestante au rârva de a-şi câştiga adepţii din rândul creştinilor. Dacă s-ar ocupa de convertirea necreştinilor sau a ateilor ar fi de înţeles demersul lor. Ar fi bine să nu înşelăm aşteptările înaintaşilor noştri. Este drept că reforma economică se clădeşte greu. Mulţi tineri au plecat în străinătate, iar pentru realizarea tuturor lucrurilor e nevoie mai întâi de o reaşezare spirituală. În Biserică avem nevoie de suflete de apostoli, iar în viaţa politică de genuri de moralitate care să mărturisească la fel ca Avram Iancu: „Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea fericită”. Cel ce îl goneşte pe oameni şi le aduce mâhnire în suflet nu este Hristos, de aceea e nevoie de o educaţie creştină a generaţiilor actuale pentru ca generaţiile viitoare să nu ne privească cu silă cum am târât prin gunoi toată civilizaţia şi cultura adunate până acum. Nimic nu dovedeşte mai mult tăria creştină a sufletului acestui popor decât faptul că în numele luptei creştinătăţii împotriva păgânilor s-a făcut o clipă de unire în Cetatea Alba Iulia. Am dori ca toţi creştinii să ajungă la unitate, ca toţi oamenii de pe glob să devină creştini, iar teritoriile care făceau odată parte din România Mare, începând cu Basarabia, să revină la casa lor”, a declarat Mitropolitul Andrei.
„Între ierarhii Bisericii Greco-Catolice, episcopul Iuliu Hossu, cel mai tânăr arhiereu, de numai 33 de ani, doctor în filozofie şi teologie, prin încredinţarea Marelui Sfat al naţiunii, a fost cel care a dat citire voinţei poporului, vestitorul unirii, care a citit, la Alba Iulia, Rezoluţiunea aprobată în sala Unirii. Viitorul cardinal a spus memorabilele cuvinte: „Ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernic rostește, prin poporul Său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți Românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara mamă, România”.
După acest istoric moment a urmat frăţeasca îmbrăţişare în faţa mulţimilor care aplaudau şi plângeau de bucurie. Preasfinţia sa a adăugat cuvintele “Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați, pe veci, toți Frații României”. Poate cel mai frumos dar al anului acesta ar fi apropierea dintre noi, al unităţilor românilor de astăzi, care împreună locuim şi ne rugăm în această ţară. Mircea Eliade spunea despre rolul important pe care şcolile de la Blaj l-au avut pentru cultura română: „Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci şi nici nu se va stinge vreodată. ..Odată trezită conştiinţa latinităţii noastre, nimeni şi nimic n-a mai putut-o nimici: de generaţii ea face parte din însăşi conştiinţa noastră de Români. Limba, literatura şi cultura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj - cu câte lacrimi, cu cât sânge şi cu cât geniu o ştie numai istoricul care şi-a închinat viaţa cercetând această epocă eroică. Asemenea creaţii spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuşi geniul neamului care le-a dat naştere”. Arhiereul de Cluj-Gherla al românilor, martirul întru creştinţă Iuliu Hossu, cel dintâi cardinal al românilor spunea: ,,Dacă nu exista Unirea religioasă de la 1700, nu era nici Adunarea de la Blaj din 3/5 mai 1848, unde s-a strigat: ,,Vrem să ne unim cu Tara !"şi fără aceasta nu era nici Unirea din 1918"”, a spus PS Florentin Crihălmeanu.
În amplele conferinţe ale celor doi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe şi Greco-Catolice, ce au încântat auditoriul mai bine de o oră, tema centrală a fost rolul determinant pe care cele două biserici surori l-au avut în marele act al Unirii, românii fiind împreună în momentele în care au dorit să fie sub acelaşi tricolor, mesajul de unire şi reconciliere acum, după 100 de ani vibrând şi în cuvintele de azi.
Un portret al Patriarhului Miron Cristea a fost făcut de către istoricul Alexandru Moraru, cel care a pus bazele Facultăţii de Teologie de după Revoluţie, la Cluj-Napoca, fiind şi decanul acesteia o perioadă. „Acest mare ierah al bisericii noastre, primul partiarh al Bisericii Ortodoxe Române, născut şi crescut din punct de vedere spiritual pe aceste teritorii, care a urmat, timp de patru ani, liceul din Bistriţa, în decursul activităţii sale a avut poziţii favorabile unirii celei mari. A militat pentru drepturi naţionale şi libertăţi sociale, pentru şcolile româneşti şi pentru unitatea neamului nostru”, a spus, printre altele, Alexandru Moraru.
Despre credinţă şi rolul acesteia în păstarea nealterată a identităţii neamului a vorbit şi scriitorul Adrian Popescu, redactor şef al revistei „Steaua”. Un discurs plin de patriotism a susţinut şi prof. dr. Ioan Chirilă, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. „Poporul român a avut tot timpul conştiinţa unităţii. Mereu am fost o unitate de credinţă. Românii şi-au propus să nu întineze cu acte de violenţă unirea pentru că au înţeles-o ca un dar dumnezeiesc. Numai că nu am ştiut să-l păstrăm aşa în continuare, pentru că la comemorarea a 25 de ani nu au mai fost niciun sfert dintre cei prezenţi atunci. Distorsiunea dintre biserici apare începând cu 1920, când se iveşte un nou partid cu privire spre răsărit, care a transformat totul în ideologie, spunând că nu mai estenevoie de clerici, care încurcă, ci de mase proletare. Sunt primii denigratori ai actului unirii, care n-au vrut să-i pomenească pe Hossu, Maniu, Brăteni, pe cei care au reprezentat elita neamului. Măcar acum, la 100 de ani, este de datoria noastră să încercăm să facem patria vie prin simţămintele noastre. Singura ordine care poate redresa existenţa creaţiei este credinţa. Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat darul acesta de a fi împreună, să ne unim şi acum prin rugăciune, pentru că este cea care-ţi aduce harul lui Dumnezeu”, a declarat Ioan Chirilă.
La eveniment au fost prezenţi preşedintele Consiliului Judeţean – Radu Moldovan, prefectul Ovidiu Frenţ, generalul de brigadă Virgil Ovidiu Pop, comandant al Diviziei 4 Infanterie Gemina, protopopii de Bistriţa - Alexandru Vidican şi Ioan Frişan, de Năsăud – Ioan Dâmbu, cadre universitare din Cluj, preoţi, scriitori, membri ASTRA. Nu au lipsit membrii familiei cardinalului Hossu, printre care şi Bogdan Hossu, liderul CNSR Frăţia.
Apoi, în parcul din comuna Milaş, a avut loc dezvelirea şi sfinţirea bustului cardinalului Iuliu Hossu, lucrare din bronz, operă a sculptorului Ilarion Voinea, amfitrionii evenimentului fiind preşedintele Consiliului Judeţean – Emil Radu Moldovan, primarul Iosif Gabor, preşedintele Rotary Club Bistriţa – Florin Urâte şi universitarul Mircea Gelu Buta.
În mesajul său, preşedintele Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan, a ţinut să mulţumească realizatorului aceste lucrări în bronz şi piatră, Ilarion Voinea, dar şi Rotary Club Bistriţa, schiţând în acelaşi timp un portret al cardinalului Iuliu Hossu.
„Importantă pentru noi toţi cei de aici este solidaritatea manifestată de cei doi ierarhi, Iuliu Hossu – episcop de Gherla şi Miron Cristea – episcop ortodox de Caransebeş, care s-a dorit a fi un exemplu pentru toţi românii. Părtaş la cele mai sângeroase conflagraţii ale secolului XX, în zbuciumatele zile ale anului 1948, pentru a-şi încuraja credincioşii, Iuliu Hossu a rostit câteva cuvinte, care peste timp a primit conotaţii testamentare: „Fă în aşa fel ca niciodată şi în faţa nimănui să nu trebuiască să-ţi pleci capul pentru ce ai făcut, ci să poţi sta totdeauna cu fruntea sus. Asta să faci!”, a spus preşedintele Radu Moldovan.
Iuliu Hossu s-a născut la data de 30 ianuarie 1885 în localitatea Milaş, al treilea băiat al preotului greco-catolic Ioan şi al Victoriei, născută Măriuţiu. A crescut cu credința-n Dumnezeu și cu credința că bunătatea-i tot un dar de la Cel de Sus, unul care trebuie împărtășit tuturor oamenilor. Când a început Marele Război în 1914 s-a înrolat, voluntar, în armată, ca preot militar în grad de sublocotenent, iar în decembrie când a dat prima ninsoare, a plecat de la Timișoara la Viena, cu Regimentul de Infanterie 64, detașat pentru paza capitalei imperiale. A acordat asistență spirituală atât militarilor care asigurau paza Palatului Schönbrunn, cât și ostașilor din infirmeriile pentru răniții aduși de pe fronturi. După trei ani, preotul se întoarce acasă, iar în noiembrie 1917 primește scaunul Episcopiei greco-catolice de Gherla.
A avut un rol deosebit în 1918, anul unirii tuturor românilor. Participă la Marea Adunare de la Alba-Iulia și se numără printre înfăptuitorii Unirii. Citește mulţimii (peste 100.000 de oameni) Rezoluţia Marii Adunări din 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia. Ulterior e desemnat să prezinte Regelui Ferdinand I actul unirii alături de o delegație. După 30 de ani, pe 28 octombrie 1948, a fost însă arestat şi a petrecut 21 de ani în detenție sub regimul comunist. A trecut la cele veșnice la 28 mai 1970.
A fost o zi, care cu siguranţă, va rămâne ca una în care Iuliu Hossu se reîntoarce acasă, în Anul Centenarului, gestul urmaşilor săi fiind unul firesc de punere în valoare a personalităţilor marcante ale acestui neam.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]