La 105 ani, o săptămână și o zi, Augustina Cătuna va fi condusă pe ultimul drum

Nu credem că există în județul nostru o altă familie atât de longevivă ca familia Cătuna din Ilva Mare, Poiana Cătunenilor. E suficient să amintim câțiva membri din această numeroasă familie, precum și vârsta la care au trecut la cele veșnice:

  • Ștefan Cătuna – la 89 de ani
  • Dănilă Cătuna - la 92 de ani (tatăl poetei Viorica D. Cătuneanu)
  • Dumitru Cătuna – 92 de ani
  • Doniză Cătuna – la 93 de ani
  • Victoria Cătuna – la 95 de ani (mama ilustrului profesor Sever Ursa, la rândul său cu stofă de centenar în genă, trăitor în Maieru lui drag)
  • Trofim Cătuna – 96 de ani
  • Augustin Cătuna – la 97 de ani
  • Dorotei Cătuna - la 100 de ani
  • Traian Cătuna – la 102 ani

Toți aceștia au trăit majoritatea vieții lor sus la munte, aproape de cer, în Poiana Cătunenilor, un ținut fabulos, de basm și de legendă, departe de zgomotul și aglomerația satelor și orașelor, cu bunele și relele lor. Suntem convinși că nu numai curățenia aerului și apei le-a dat o viață lungă și tihnită, ci și credința în Dumnezeu pe care nu l-au îndepărtat niciodată din sufletul lor.

Cei care au cunoscut-o pe Augustina Cătuna (mătușa cunoscutului profesor Sever Ursa), cu siguranță, își aduc aminte că până mai aproape de a se stinge te uimea cu ținerea ei de minte, recitând poeme scrise de ea, mult mai întinse decât „Luceafărul” lui Eminescu, ba te surprindea și prin luciditatea cu care dialoga, atâta doar că în ultimul timp o cam lăsau vederile. A fost o femeie simplă, curată la suflet și foarte credincioasă.

Să-i fie luminoasă amintirea!

                                                                                            Icu Crăciun

 

                                                 Bătrânii

                                                          de Viorica D. Cătuneanu

 

Atâta iarbă-i crescută

Pe drumuri nemaiumblate,

Pământul se rotește

Spre marea-i singurătate.

 

Bastonul ce-a căzut

Istovit pe cărare,

E doar un gârbovit

Semn de întrebare.

 

Copacul își culcă vârsta

Pe ramu-i întins,

Rariștea-i mormântul

Când freamătul s-a stins.

 

 

 

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]