La 85 de primăveri, domnule profesor Sever Ursa, la mulţi ani, cu dragoste

La 8 martie, cunoscutul scriitor şi profesor de limba şi literatura română, domnul Sever Ursa, împlineşte 85 de ani. Ziua dv. de naştere, domnule profesor, să fie cu toate florile din lume şi-n parfumul lor să traversaţi, în continuare, cu aceeaşi dragoste şi generozitate, vâltorile acestei lumi atât de curioase. Voi lăsa în acest articol să inunde multe dintre cuvintele admirabile cu care aţi fost îmbrăcat de cei care vă cunosc, personal am scris mult despre dv. şi am făcut-o în primul rând ca necesitate şi admiraţie. Sunteţi Patriarhul Cultural al Maierului şi asemenea lui Liviu Rebreanu aţi dat o deosebită strălucire acestei localităţi despre care marele romancier spunea că este cel mai frumos loc din lume. Muzeul „Cuibul visurilor ctitorit de dv. este pecetea Maierului, sursa, laboratorul unde s-au pregătit importante ramuri ale împlinirilor spirituale locale”, şi mare focar de istorie şi cultură al Văii Superioare a Someşului.
Domnul profesor Sever Ursa rămâne o stare de spirit. Dânsul a pus pe masa fiecărui măierean file de istorie, obiceiuri, datini, tradiţii şi pe marele Liviu Rebreanu. Personal nu am văzut până acum cum se pot înmănuchea într-o singură persoană atâta generozitate, altruism, iubire pentru cunoscuţi şi necunoscuţi, fineţe sufletească, disponibilitate necondiţionată pentru acordarea ajutorului la greu. De fiecare dată a mulţumit familiei pentru realizările sale, dânsul are un adevărat cult al familiei, distinsei sale soţii, doamna Doina, băieţilor săi, profesorii Liviu şi Ovidiu şi ceea ce m-a impresionat aparte, copiilor, elevilor măiereni, care l-au ajutat la ctitorirea muzeului în condiţiile foarte grele de atunci.
„N-a fost nimic aici, doar praf şi brazi. Avem nevoie de modele şi de exemple. Invidia este o boală grea...Acolo sus, dârzenia este şoptită-n barbă. Cătunenii nu s-au temut de nici un regim, au rămas trăitori de soartă. Ţăranul român a făcut domni, domnia nu este o clasă socială...Sunt în muzeu aspecte care aduc aminte de dârzenie şi bunătate...Vor fi scriitori veritabili, cu drept de luceafăr, dintre dv. Păstrăm cu atâta sfinţenie icoanele pe sticlă. Trebuie să facem loc Măgurilor în jur, ca să fie puternice...Când mâncăm limba română să ştim că am coborât din munţi.”
Domnul Sever Ursa rămâne pentru mine, pentru noi toţi, un ziditor, după cum inspirat spunea scriitorul Aurel Podaru, care mai adăuga, „Sever Ursa, o făptură care coexistă, în deplină armonie, omul cel simplu cu insul cel rafinat, cărturărit. Modest şi discret. Nu rosteşte vorbe mari, nici jumătăţi de măsură nu foloseşte, iar când îi reuşeşte ceva, zâmbeşte încrezător, râde bucuros cu o uşor sesizabilă timiditate. Oameni ca aceştia se întâlnesc rar. Cu cât mai rar, cu atât mai preţioşi.”
„Domnul Sever Ursa îşi are rădăcinile viguroase în orga brazilor de sus, acolo în sătucul uitat între păşuni şi nori unde vremea curge în parfumul tăriilor verzi, iar oamenii îşi luptă existenţa, în Poiana Cătunenilor de Ilva Mare, o poiană a românismului şi a soarelui. Sătucul are 50 de case aruncate şăgalnic pe o largă platformă, la o altitudine de 1200 de metri, aici sus, loc ascuns de Dumnezeu agresiunii oamenilor, şoapta vântului se înfăşoară într-o linişte ancestrală, iar valul răului de jos este o părere”, Dan Popescu, Răsunetul.
„Cine îl ascultă pe profesorul Sever Ursa vorbind despre Rebreanu, cu siguranţă că, plecând din Maieru, va căuta cu privirea de la geamul autobuzului să surprindă, undeva pe câmp, pe Ion sărutând pământul”, I.R. Zăgreanu.
„Cuibul visurilor...prima revistă din mediul şcolar. Director fondator este nimeni altul decât ctitorul şi mentorul tuturor realizărilor măreţe ale măierenilor din ultima jumătate de veac a istoriei lor,” Menuţ Maximinian.
„Ce noroc să trăieşti, să gândeşti şi să te manifeşti sub un asemenea protector”, Cornel Cotuţiu.
„Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri...”
„Acest moment aniversar sa aducă...tatălui meu, ca fondator al muzeului şi al revistei, sănătate şi linişte sufletească în faţa unui vis împlinit...” Liviu Ursa.
„Un dac adevărat ca pe columnă
Rămas aici pe culme de Carpaţi
Stăpân pe glia mamă şi pe turmă
Alături de familie, de fraţi,” Nicu Vrăsmaş.

Domnul profesor Sever Ursa are cuvântul. „Muzeul din Maieru a devenit sursa, laboratorul unde s-au pregătit alte importante ramuri ale împlinirilor spirituale locale...Astfel, în 1966 am înfiinţat aici prima revistă dintr-o şcoală generală din şcoală, „Cuibul visurilor”purtând în titlu această superbă metaforă rebreniană. Cuvântul inaugural al primului număr era semnat de însăşi soţia scriitorului, doamna Fanny Rebreanu. S-a trecut apoi la elaborarea monografiei comunei şi a şcolii, prezentate în schiţe încă din anul 1962, apoi mereu extinse şi adâncite pe baza documentelor tezaurizate în biblioteca muzeului care cuprinde azi peste 6.000 de volume şi documente de recunoscută valoare”.
Domnul Sever Ursa este triplu Cetăţean de Onoare, al Maierului, Năsăudului şi Ilvei Mari. A publicat multe cărţi, peste 600 de articole, eseuri, studii, recenzii, comunicări ştiinţifice, a debutat publicistic în septembrie 1956 cu reportajul „În satul lui Ion”, apărut în Gazeta literară.
Citiţi, vă rog, şi reţineţi aceste cuvinte-simbol ale domnului Sever Ursa.
„Am lucrat la şcoală peste 50 de ani. Fără dragoste nu se poate întâmpla nimic. Am învăţat verbele a cânta, a bucura, a trudi. Am o fluturare de gând pentru apărarea cărţii, trăiesc un vis împlinit, aceste cărţi au fost scăldate în privirile dv. Expun 200 de cărţi din peste 6.000 şi 150 de reviste. Pasiunea califică totul, forţa unei ţări stă în sentimentul puterii pe care ne-au dat-o strămoşii. Oricând cartea va trona mai sus decât tehnica, aşa cum au rămas pietrele şi statuile sfidând secolele, cartea este instrumentul genial al omenirii şi nu poate lipsi de pe masa dv. Toate se opresc, până la urmă, în cărţi şi statui...Fără familia mea nu aş fi fost aici, mi-a fost mai uşor să îndur viscolirile mari. În Cuibul visurilor există viaţă, o viaţă românească. Întâlnirea noastră este o probă a binelui.”
Îmi permit, cu voia dv. să mă citez din cartea mea „În vuietul timpului”, sunt cuvinte care rămân mereu pentru că adevărul nu se schimbă niciodată.
„Domnul Sever Ursa nu descrie prea mult, dânsul disecă, nu intră intempestiv în sufletul personajelor sale, ci se învârte în jurul lor cu răbdare de anatomist. Este atât de puternic pentru că este sistematic. Filosoful din dânsul se adaugă observatorului, ordinea este stabilită ştiiţific, mereu există o idee care se află în centrul activităţii sale. Domnul Ursa este mare pentru că este exact. Surprinde adevărul pentru că surprinde ansamblul, capacitatea sa de sistematizare a dat lucrărilor sale forţă, veridicitate şi interes. Metafora nu este un capriciu al voinţei sale, ci o formă a gândirii sale, în spatele cuvântului este un întreg tablou, o atitudine. Îi repugnă comparaţiile ieşite din comun, expresiile şocante, paradoxurile de stil, bizareriile, excesele imaginaţiei. Cuvântul nu reprezintă o cifră, ci o sursă de imagini. Descinderea sa în lumea arhaică a satului ardelenesc se face sentimental, cu acea nostalgie a rădăcinilor aducătoare de trăire deschisă, în comuniune. Domnul profesor Sever Ursa este cel mai grandios depozit de documente despre natura umană, din această fascinantă şi frământată Vale a Someşului.”
Domnule profesor Sever Ursa, rămâneţi lângă noi, cu noi, pentru noi. Avem nevoie de dumneavoastră.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]