Întâmplăricu miez

La Cruce

Eram la ţară acu vreo patruzeci de ani şi veneam de la gară unde condusesem pe cineva drag. Drumul de la gară intra într-o intersecţie unde se afla o Cruce, o Răstignire, cum spunem noi, românii, ridicată de ceferiştii care participaseră la marea grevă din 1933. Un ceferist pios a ridicat o nouă Cruce, având chipul Domnului HRISTOS- spre veşnica amintire a Marii Jertfe prin care neamul omenesc şi-a găsit libertatea din temniţa păcatelor şi morţii.

Eram foarte departe de acesată semiintersecţie, şi vedeam trecând pe drum un ţăran de nu ştiu unde, îmbrăcat altfel decât pe la noi, într-un suman lung, ce-i dădea o notă de solemnitate. Apropiindu-se de Răstignire, el se opri şi duse mâna la pământ, apoi la frunte, încet, cu evlavie, iar apoi la cei doi umeri, făcând cum se spune, o Cruce mare, cu dragoste şi o evlavie remarcabilă. Vedeam în aceasta o asumare a Crucii în propria sa fiinţă, fiindcă Mântuitorul preaiubit şi binecuvântat le-a zis ucenicilor Săi, dar şi nouă, fiecărui creştin: ”Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit Eu pe Voi.”

Ce frumuseţe a omului simplu! El nu filozofează, ca tine, biet profesor, care tot citeşte şi citeşte de i se împăienjenesc ochii, ci el trăieşte după învăţăturalui HRISTOS Domnul. Nu cunoaşterea contează, ci trăirea şi mărturisirea.Iată, de pildă, la intrarea în Şieu-Sfântu, un om de afaceri din Beclean şi-a deschis un mic şi foarte frumos restaurant. Putea să-l numească într-un milion de feluri, dar el a ales ceva al credinţei sale:”La Cruce”. Aşa i-a zis. Vine clientul , bea o bere, ia o friptură, dar are şi o împlinire a credinţei sale. „M-am oprit „La Cruce şi-am servit cutare…”va povesti el.” Aşa a ales domnul (iată, i-am uitat numele!”) să-i spună localului şi să-şi mărturiseacă în lemnul crucii şi în denumire credinţa în Cel ce S-a jertfit „pentru noi şi a noastră mântuire”, precum spune „Crezul” pe care-l rostim la fiecare Sfântă şi dumnezeiască Liturghie. Iubite cititorule, să fim nişte luminători în lume. Nu noi suntem lumina, ci să purtăm lumina lui HRISTOS în fiinţele noastre, mărturisindu-L cu viaţa noastră, cu faptele iubirii de semeni, cu vorbele şi comportarea noastră. Ne aşteaptă cerul, patria cerească a veşnicei fericiri! Nu uita , să nu uităm niciodată că suntem cetăţeni ai patriei cereşti , care acum suferim în lume sau ne bucurăm „cu bucurie mare, ce nu se va lua de la noi” niciodată.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5