La noi

La Dumbrăvița, cu drag

Cornel Cotuțiu

Cum prea bine se știe, potrivit calendarului creștin, prima sărbătoare de iarnă e marcată de ziua Sf. aer. Nicolae de la Mira Liciei, făcătorul de minuni (5 decembrie). Pentru copii (dar parcă nu și pentru adulți?) e primul MOȘ; aducător de daruri pentru cei cuminți (dar nu știu cum se face că în ajun de Moș Nicolae toată lumea e cuminte).
Merg adesea la Dumbrăvița, pentru că, tatăl meu – Nicolae - fiind originar de aici, știu satul de la 10 ani și mă consider jumătate diugan. Cei care nu-mi cunosc mai atent CV-ul chiar mă consideră ca fiind de baștină de aici; ceea ce îmi face plăcere.
Deunăzi, cu prilejul zilei onomastice a părintelui meu, am descins acolo pentru o întâlnire cu elevi de la Școala generală din localitate. Unchi, mătuși, veri nu mai am, doar o nepoată și un nepot, cu copiii lor. Am mult mai mulți prieteni, am școala, biserica, peisajul auster, istoria satului și amintirile.
M-am dus acolo să le dăruiesc cărți dintre cărțile mele și să dialogăm pe seama cărții. În sinea mea chiar îmi numeam demersul „Traseul cărții, de la autor la cititor”. Ar părea o faptă banală, dar de prea multe ori am observat, în preajma mea, persistența unor confuzii de termeni din acest domeniu sau aspecte ce țin de ignoranță. Concret: Aud pleonasme, de genul „scriitorul și poetul XY”; tautologii: volumul cutare este o carte valoroasă (deci, doi termeni sinonimici); de asemenea, în același raport: „tom” și „op”; se confundă editura cu tipografia; nu se știe, adesea, ce înseamnă „foaia de gardă” și ”foaia de titlu”ș.a
Desigur că, având la mine recenta carte „La noi”, vol. IV, am vorbit despre cele două nume prezente în paginile ei, persoane originare din Dumbrăvița: Preoteasa Lucreția, trecută la cele veșnice (fostă colegă de liceu, la Beclean) și Menuț Maximinian, energicul, inimosul redactor șef al cotidianului „Răsunetul” de la Bistrița.
Dăruindu-le cărți, cu ocazia aceasta, școlarii mei au înțeles și ce înseamnă autograf și dedicație.
Am plecat de acolo cu inima plină și meditând în ce măsură are consistență, azi, spusa poetului „eu cred că veșnicia s-a născut la sat”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]