La împlinirea a 220 de ani de la naștere, „Moștenirea lui Fabian”, o carte sub semnătura lui Niculae Vrăsmaș

VASILE FABIAN-BOB-REU (RĂU), 220 ANI DE LA NAȘTERE

„Toate pân'acuma câte se părea cu neputinţă
Eşind astăzi la iveală, vor putea avea credinţă”.
Printre primii noștri poeţi, despre care nu prea se mai scrie în ultima vreme, un loc mai puțin comentat îl ocupă Vasile Fabian – Bob – Reu (Rău), după numele, complet, sub care ar trebui să rămână în istoria literară. Poeziile sale au fost publicate postum, iar biografia, locul de origine şi evoluţia numelui său, nu au prea fost îndeaproape cunoscute.
Născut în comuna Borgo – Rus, astăzi satul Rusu Bârgăului, comuna Josenii Bârgăului, jud. Bistriţa – Năsăud, într-o străveche familie de preoţi, ca fiu al căprarului Petru Reu, din regimentul al II-lea de graniţă năsăudean, Vasile Reu (nume dat după cel al preotului din sat, bunicul său dinspre tată, devenit în prezent Rău), a fost înfiat de către parohul comunei Maieru, Teodor Bob, bunicul său după mamă, nobil oiginar din Mănăştiur – Copalnic, judeţul Someş, văr primar cu Ioan Bob, episcopul Făgăraşului.
Bunicul său dinspre tată, preotul Vasile Reu din Rusu Bârgăului, a avut patru feciori: Ion Reu, care a ajuns preot în sat în locul tatălui său; Pavel Reu, care a ajuns căpitan în cel de-al II - lea regiment de graniţă năsăudean, cunoscut ca un brav stegar şi erou al batalionului acoperit de glorie, în vestita bătălie împotriva unei armate condusă de însuşi Napoleon Bonaparte, la Arcole (1796), lângă Areda, Veneţia, mort la Mocod în 1825, Maftei Reu, căprar în regimentul de graniţă şi Petru Reu, căprar şi el în regiment şi tatăl celui mai vechi poet, cunoscut din documente, originar din Ţara Bârgaielor.
Fiind înfiat de parohul Toader Bob, bunicul său dinspre mama Anisia, tânărul Vasile Reu, devenit Bob, urmează școala din comuna Maieru, apoi școala germană normală din Năsăud și gimnaziul românesc din Blaj. Cu bursă acordată de Ioan Bob, Episcopul Făgărașului, văr cu bunicul său, Fabian își continuă pregătirea universitară la Cluj, unde face studii juridice și de filozofie. În ultimul an de studii este pedepsit,m se pare pe nedrept, de conducerea instituției, fapt pentru care Fabian abandonează cursurile și pierde sprijinul bănesc al episcopului Bob, care îi cerea imperios să se facă preot. În perioada clujeană poetul își schimbă de Bob după latinescul Fabian, probabil ca să scape de armată, după cum se obișnuia pe atunci, cu toate că în tinerețe visase să ajungă „judecător militar” la regimental grăniceresc, după cum relatau Ion Marian și Iuliu Moisil. Sau poate că nu a rezistat atracției, aproape magnetică, a acelui „redivivus”, pentru care tinerii intelectuali ardeleni își latinizau numele. Se pare că aceasta a fost motivația pentru care nu s-a reinters la numele tatălui său Reu (Rău), dar evident a fost faptul că, după spusele sale, numele de Bob, atât de resonant al bunicilor dinspre mamă, devenise „numai o belea pe cap, că în loc să îmi ajute cu ceva, îmi făcea mai mult stinghereală, și pe lângă slava numelui ce purtam, zdranțele ticăloșiei mele cu atâta mă arăta întru o mai mare urgisire” (Din biografia întocmită de Vasile Popescu Scriban, 1839).
Cărturar de elită şi poliglot, Vasile Fabian-Bob-Rău (Reu), a devenit un strălucit profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, fiind autorul mai multor manuale şcolare, între care o gramatică româno-latină, o aritmetică şi "Elementele geografiei", publicate în l834.
A fost numit paharnic, de către domnitorul Mihail Sturza şi a devenit, post mortem, unul dintre primii poeţi clasici ai Moldovei şi ai ţării.
Poezia cea mai importantă a lui Fabian rămâne „Moldova la anul 1821", în care versurile următoare străbat prin veacuri până la noi, reţinându-ne şi azi atenţia:
„S-au întors maşina lumii, s-au întors cu capu-n gios,
Şi merg toate dimpotrivă, anapoda şi pe dos:
Soarele de-acum răsare dimineaţa la apus
Şi apune dinspre sară cătră răsărit în sus ".
Ele au fost ca un sunet de diapazon pentru Eminescu, care a transpus, într-o măiastră simfonie, patetismul lor în Epigonii.
Cu toate că Fabian, unul dintre primii noştri poeţi, a fost aproape uitat (nu se mai cunoaşte nici locul de la Iaşi unde a fost înmormântat, se mai păstrează doar epitafurile) bârgăuanii şi-au reamintit de el. Prin grija profesoarei de limba și literatura română, Rafila Mureşan, director al Şcolii Generale din Rusu Bârgăului în 31 decembrie 1997, a fost atribuit numele şcolii în memoria poetu¬lui Fabian.
În semn de omagiu adus poetului bârgăuan, la împlinirea a 220 de ani de la nașterea sa, 31 ianuarie 2015, a apărut „Moștenirea lui Fabian”, o carte sub semnătura subsemnatului, tipărită la Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2015, cu sprijinul Bibliotecii Județene „George Coșbuc”, Bistrița.

USR-PLUS

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]