La Mănăstirea Dobric, aduceri aminte

De Sfânta Maria, praznicul Adormirii Maicii Domnului, m-am aflat la Dobric. Veneam aici după o îndelungată absenţă şi, practic, îmi lipsea un cuvânt de învăţătură rostit de vreun ierarh ortodox al Clujului, dar am rămas dezamăgit. Nimeni. În schimb, era prezent în fruntea unui sobor de preoţi părintele prof. univ. dr. Stelian Tofană, un prieten mai vechi al mănăstirii şi credincioşilor din zonă, aşa că am uitat repede un ierarh prin cele spuse de părintele Stelian, cinstirea Maicii Domnului, încă de la Bunavestire, a Arhanghelului Gavril.

Îmi amintesc că în urmă cu câţiva ani, la un praznic la Mănăstirea Nuşeni, Î.P.S. Mitropolitul Bartolomeu, doar arhiepiscop pe atunci, făcea istoricul vieţii monahale din Transilvania, aducând în actualitate avatarurile şi suferinţele neamului românesc, suferinţe înscrise cu sânge în istoria poporului român, atunci când mănăstirile din Transilvania au fost distruse de duşmanii neamului şi prigonitorii adevăratei credinţe, care au trecut prin foc şi sabie sfintele lăcaşuri mănăstireşti, precum şi pe vieţuitorii acestora.

Spunea atunci Î.P.S. Bartolomeu că: „Istoria transilvănenilor a fost o jertfelnicie, o golgotă pe care au urcat-o o mie de ani”, accentuând faptul că „Ardealul îşi vrea mănăstirile înapoi, chemându-şi înapoi călugării şi călugăriţele, fraţii şi surorile…”. Aşa se face că numai în eparhia Clujului, după 1989, au apărut peste 16 mănăstiri, cele din judeţul Bistriţa-Năsăud situându-se pe un loc de frunte. Printre acestea a apărut ca un izvor nesecat de „apă vie” pentru credincioşii ortodocşi de pe Valea Ţibleşului această Nicula a Ţibleşului, cum este mai nou denumită, întâlnindu-se aici de Hramul Sfintei Mănăstiri „Sf. Mari Împăraţi Constantin şi Elena” locuitori din cele mai îndepărtate locuri ale judeţului, dar şi din judeţul Cluj, considerând că această sărbătoare a creştinătăţii ortodoxe, a victoriei crucii asupra prigonitorilor adevăratei credinţe, o sărbătoare a sfinţilor care în acel an 313 au eliberat credinţa într-un singur Dumnezeu, considerând credinţa într-un singur Dumnezeu şi sub semnul crucii o îndatorire sfântă lăsată de Dumnezeu pe pământ.

Sărbătoarea de la Dobric, care se ţine conform calendarului pe 21 mai, când este hramul, dar şi în august, de Sfântă Marie, a adunat şi în acest an la Nicula Ţibleşului, mii de credincioşi, părintele Stelian şi soborul de preoţi suplinind cu brio, lipsa ierarhilor şi chemând la deplină înţelegere între creştini, mai ales că ridicarea mănăstirii la Dobric s-a făcut multă jertfă de către soborul de măicuţe de aici, cântecele şi pricesnele doamnei Cornelia Ardelean Archiudean dând încă odată măreţie întregii sărbători. Am urmărit, de-a lungul vremii, de la înfiinţare, străduinţa micului sobor de măicuţe de la Dobric, care s-au luptat cu forţele răului, pentru ca să asistăm, la ora actuală, la faptul că mănăstirea a fost înconjurată de un gând sănătos, fiind înlăturate toate primejdiile venite din partea opresanţilor, care s-au declarat învinşi de puterea crucii şi de voinţa măicuţelor în frunte cu monaha Veronica, stareţa mănăstirii, pe care eu o consider o adevărată eroină şi cred că nu ar fi lipsit de interes ca această slujitoare a credinţei să fie declarată „Cetăţean de onoare” al comunei Căianu Mic. Ar fi poate o premieră în acest sens. Dumnezeu să ajute!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5