La Știucă în luna lui brumar!

Am ajuns în octombrie, luna cea mai propice pescuitului la ştiucă şi în general la răpitori. În aceste zile traversăm mai degrabă zile cu temperaturi apropiate de noiembrie-decembrie, fapt pentru care răcirea apei accentuează retragerea peştilor paşnici în adâncuri, pregătindu-se de iernat, dând ocazie pescarilor sportivi să practice pescuitul răpitorilor, în speţă ştiuca. Ca pescari hoinari ce suntem, ne-am luat echipamentul specific pescuitului la ştiucă, cu momeli artificiale, ne-am îmbarcat în caravană şi am ales drept destinaţie lacurile de la periferia mun.Tg Mureș,undeva prin zona Naznei. Odată ajunşi pe aceste salbe de lacuri, ne-am informat despre regimul şi regulamentul pescuitului sportiv, apoi cu echipamentul de spinning am început căutarea ştiucilor „pierdute”. Afirm aceste lucruri pentru că nu suntem în Delta Dunării, acolo unde este paradisul ştiucilor, dimpotrivă, suntem în căutarea lor prin judeţele limitrofe judeţului nostru, pentru că, sincer să fiu, această specie din păcate lipseşte cu desăvârşire. Foarte rar o întâlnim pe cursul râurilor Şieu şi Someşul Mare, cât despre capturarea ei - şi mai rar. Fiind un împătimit în ceea ce priveşte pescuitul la ştiucă, mă bucur când reuşesc să capturez una, două exemplare într-o partidă de pescuit. Aşadar, am început cu lacul Cenan, iar după aproximativ trei ore am avut primul atac al dinţoasei în apropierea malului, un exemplar undeva la 65 cm.
Trebuie să remarc faptul că ştiuca, răpitorul numărul unu, îşi pândeşte nemişcată prada care se apropie, pentru ca în momentul oportun să atace fulgerator. Corpul fusiform este perfect adaptat pentru un demaraj fulgerător, care se dovedeşte de prea multe ori mortal. Ştiuca are o dezvoltare rapidă, atingând în numai trei săptămâni 15 mm, iar maturitatea sexuală - la vârsta de trei ani, când are aproximativ 700-800 de grame, şi poate ajunge la exemplare de peste 20 de kg (cea mai mare ştiucă prinsă în Deltă avea 16 kg). Perioada de reproducere are loc după topirea gheţurilor, adică în februarie-martie. Temperatura optimă de hrănire pentru ştiucă este de 17-18 grade C. Pentru mine, cea mai eficientă momeală şi cea mai des folosită este linguriţa oscilantă. Rezultate bune se obţin cu woblere şi linguriţele rotative. O momeală recomandată în momentele de apatie ale ştiucii, atunci când nu muşcă la lingură, este peştele viu.
În aceeaşi zi, după multe lanseuri, schimbând culorile oscilantelor, am mai reuşit să capturez încă un exemplar, ce-i drept de talie mai mică, undeva la 45 cm.
În general ştiuca preferă apele limpezi şi oxigenate, cu vegetaţie bogată, lacurile mai adânci, zone cu adâncimi mici şi vegetaţie cum ar fi japsele, canalele colmatate sau porţiuni ale canalelor unde lipsa curenţilor a dus la limpezirea apei. În afara perioadei de prohibiţie, care începe pe 1 februarie şi ţine aproximativ două luni, ştiuca se pescuieşte tot timpul anului. Există însă perioade când este mai greu de găsit: de exemplu primăvara, când sunt atinse cotele de inundaţie şi peştii pătrund pe suprafeţele mlăştinoase, ştiuca urmărindu-i în aceste locuri. În lunile de vară, datorită vegetaţiei şi a bogăţiei puietului, ştiuca nu prea este atrasă de linguriţe: se prind în special mârlite. În schimb, toamna, când puietul se retrage la iernat şi brădişul a căzut pe fundul apei, se prind exemplarele mari. Perioada optimă pentru pescuitul ştiucii este luna octombrie.
Pentru împătimiţii pescuitului la ştiucă aş dori să vin cu câteva sfaturi utile, şi anume: cei peste 700 de dinţi foarte ascuţiţi ai ştiucii pot tăia cu uşurinţă nylonul, de aceea este nevoie de o strună de minimum 20 de cm pentru a evita tăierea firului de pescuit, o spun şi din experienţa proprie (am fost anul trecut cu un prieten pe Roşieni la linguriţă şi a intrat o ştiucă de vreo 3-4 kg la linguriţa lui, dar, neavând înaintaş de fir textil sau strună oţeloasă, a plecat ştiuca cu tot cu linguriţă, deşi a reuşit să o aducă până la mal).
Atenţie când eliberaţi cârligele din gura ştiucii; nu introduceţi degetele, ci folosiţi un cleştisor, iar pentru a deschide cavitatea bucală utilizaţi un căscător.
Pentru a-şi menţine dinţii ascuţiţi, ştiuca îşi schimbă dentiţia în mod regulat, astfel pe luna nouă beneficiază de dinţi noi, de aceea în aceasta perioadă ştiuca nu prea muşcă la lingură. Pe lună plină dinţii sunt mai puternici şi ştiuca dă dovadă de agresivitate maximă. Această teorie este valabilă la modul general, deoarece nu toate ştiucile îşi înlocuiesc dinţii chiar în acelaşi moment. Statistic s-a dovedit că ştiuca muşcă mult mai bine la lingură în perioadele cu lună plină. De asemenea, factorii care influenţeaza pescuitul ştiucii sunt: fazele lunii, care influenţează dentiţia ştiucii; pe lună plină se prinde cel mai bine; factorii climatici: temperatura, presiunea atmosferică şi vântul. Vântul este un factor benefic, prin faptul că valurile iscate de vânt oxigenează apa. Schimbările bruşte de temperatură sunt un factor negativ.
Dacă în locul respectiv s-a pescuit intens la ştiucă, aceasta este mai prudentă şi rezultatele sunt mai slabe. În schimb, în locurile mai sălbatice, unde nu s-a pescuit la linguriţă, ştiuca muşcă mai încrezătoare. În ceea ce priveşte nivelul apei, unul mai scăzut face ca peştii din zonele inundabile să se retragă, rezultând o densitatea mai mare de ştiucă.
Fiind luna lui Brumar, vă provoc la pescuitul la ştiucă... profitând de acest sfârşit de week-end.
Fir întins!
Marius Rus