La vol. “Epigrama – (o frântură de viaţă)”, autor Marian Popescu – Cluj

Ce poţi să spui, pititc fiind, în faţa unui colos? O lume fascinantă de idei sclipitoare, scântei ce lovesc ţinte strâmbe, provocând cascade de râs, dar mai ales spiritul tău se prosterne în faţa inteligenţei, îmbrăcată în umor de mare sărbătoare.

Fiindcă cuvântul meu a amuţit pentru moment nu pot decât să redau în continuare câteva mostre:

NICOLAE TITULESCU – De-ar renaşte din statuie/ Cu ştiinţa lui de carte/ Sigur ne-ar băga în U.E./ Sau pe U.E.-n altă parte!

INTEGRARE – Supăraţi la unison/ Pe Ostlander nu-l împuşc/ Iar baroanei Nicolson/ Îi cer mâna… să i-o muşc!

DIPLOMAŢIE – Ar fi mai înţelept sub soare/ De-aş şti atuncea ce să fac/ Să tac în loc de gură mare/ Ori să vorbesc în loc să tac.

POST ELECTORALĂ – Cetăţeanul turmentat/ Înţelept şi plin de haz/ “Eu cu cine am votat?/ Ce păcat că n-am fost treaz!”

SCIATICA – Pun merindele-n desagă/ Astăzi ne vom întâlni/ Clipa când mi-o fi mai dragă/ “Doamne, nu mă-nţepeni!”

CHIRURGIE – S-a făcut primul transplant/ de la porc, la domnul X/ Invers când s-a procedat/ Organismul a respins.

GURA LUMII – Zice lumea cu minciuni/ Că-s făcut la şapte luni/ Nimeni nu ştia la nuntă/ Că-s de două luni în burtă.

PICTURA – Între noi e foc şi jale/ Soacră-mea în chip barbar/ M-a făcut de trei parale,/ Nici măcar… de un dolar!

TOLERANŢA – E firesc, nu-i o bravadă/ Să pupi fata între blocuri/ Mulţi ne-am sărutat pe stradă/ Şi-n atâtea alte locuri!

VELEITARUL – Şoricelul pătrunsese/ Printre cărţile alese/ Ronţăindu-le de zor/ Deveni… coautor!

SUPERIORUL – În boschet cu scăunelul/ Şi binoclul, colonelul/ La nudiste tot priveşte/ “Fă-mă, Doamne, iarăşi peşte!

PALPARE – Constatând pe unde poartă/ Mâna fină, necuratul/ L-a rugat s-o lase moartă/ Că pe-acolo nu-i ficatul.

FLOAREA REGINEI – Ca un optimist de frunte/ Urcă aprig cu frânghia/ Că-l aşteaptă-n vârf de munte/ Floarea (lui) de colţ, soţia!

GUVERNAMENTALĂ – Ca un antipolitruc/ Judec şi constat că dacă/ Marţienii vin, se duc/ Ăştia vin… şi nu mai pleacă!

“Un insectar plin de grozăvii voioase pe această temă se găseşte în cartea lui Marian Popescu. Să spun, totuşi, că el nu este un depresiv ca sensibilitate, satiricul se estompează aici în bonomie, gluma nu declină niciodată în sarcasm… autorul are o disponibilitate reală pentru o mare diversitate de subiecte… umorul devenind atunci relaxant”.

Şi citează:

“Revenind în sat de dragul

De a se-nsura cu ea,

Când s-o treacă-n braţe pragul

Observă că fata-i grea!” (N. Corbu, preşedintele U.E.R.)

Am scris aceste rânduri cu gândul că după o etapă atât de încordată, ca cea electorală, nu strică un zâmbet!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]