Laudatio pentru profesorul Ioan Brătan

Ion Radu Zăgreanu

Profesorul Ioan Brătan este în primul rând, prin vocație, un artist. Cariera lui didactică a fost subordonată viziunii sale artistice despre lume și viață.
Înainte de 1990 îl știam pe profesorul Ioan Brătan din văzute. Apoi ne-am cunoscut mai bine, de când am devenit colegi la Școala Gimnazială ,,Grigore Silași” din Beclean, de unde va pleca în postura de pensionar, începând cu luna septembrie.
Mi-am dat seama repede că avem aceeași atitudine de înțelegere largă, de compromis salvator, față de elevii noștri. Am apreciat relația lui apropiată, caldă, cu elevii. Intuia repede copiii talentați la desen, îi încuraja, mereu a alimentatat liceele de arte plastic din Bistrița și din Cluj-Napoca, cu elevi dotați, care și-au confirmat ulterior vocația
Profesorul Ioan Brătan combina în persoana lui sinceritatea cu naivitatea înaltă a unui idealist, a unui visător, sancționând, prin tirade aprinse prostia, falsitatea, nesinceritatea, îngâmfarea, lipsa de bun-simț.
Când era vorba de principii devenea pătimaș, se aprindea instantaneu, ca apoi să-și consume în tăcere rezidurile avântului, dându-și seama că oamenii se schimbă foarte greu, că de multe ori în spatele afirmațiilor acestora mocnesc ca niște cratere vulcanice, doar interesele imediate.
Mi l-aș fi dorit coleg la școala din Parva, în acel început de ianuarie 1989, când localnicii de acolo s-au revoltat împotriva regimului ceaușist și două săptămâni școala a fost închisă. Cred că ar fi apreciat curajul și dârzenia părvenilor, fiindcă ei au îndrăznit atunci cînd cei mai mulți dintre noi acceptam totul.
Acum când închei o etapă importantă din viața ta, știu că nu îți este ușor, eu am trecut prin asta, îți doresc multă sănătate, reconstruirea echilibrului tău interior, care să te determine să-ți împlinești vocația artistică, astfel ca ea să te acapareze în așa măsură, încât să nu sesizezi prea acut trecerea timpului.
Chiar dacă, atunci când vei primi primul cupon cu suma pensiei tale, vei fi șocat puțin și revăzâdu-ți prin ,,ocheanul întors” activitatea didactică, îți vei zice în gând: ,,-Doamne, pentru asta m-am zdrobit atâta?”, sunt sigur că îți vei mai aduce aminte cu drag de această școală, de elevii ei, de colegii tăi. Ceea ce ai sădit în mâna discipolilor tăi, în sufletele elevilor, va rodi spre binele lor și mulțumirea ta.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5