Corespondenţă din Grecia

Leagănul civilizaţiei occidentale

Odată ajuns pe teritoriul Greciei nu poţi să nu te gândeşti la antichitate şi la legendele Olimpului, care vorbesc despre puterea nemuritoare a zeilor. Ştiam despre Republica Elenă că este membră a Tratatului Nord-Atlantic, a Uniunii Europene şi a zonei euro. Aflasem că are un litoral generos (13.676 km) la Mările Egee, Ionică şi Mediterană. Considerată leagănul civilizaţiei occidentale, Grecia are o istorie lungă şi bogată, timp în care şi-a răspândit influenţa pe trei continente. Astăzi, Grecia e formată din staţiuni agitate, plaje ascunse, peisaje stâncoase, oraşe vechi.

Dacă veţi vizita Grecia, veţi rămâne impresionat pe viaţă. Fiecare insulă oferă un amestec de minunăţii pe care nu se poate să le ratezi. Toată ţara este un intins şi prietenos litoral. Antice civilizaţii legendare, obiceiuri şi tradiţii, se intâlnesc şi convieţuiesc cu tânărul mileniu. Ţărmurile Mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizaţii europene, şi anume cele ale minoanilor şi miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o "Eră Neagră" până în 810 î.Hr., când a apărut o nouă civilizaţie elenă. A fost Grecia oraşelor-state care stabilea colonii în Mediterană, care rezista invaziilor perşilor şi a cărei cultură va fi baza civilizaţiei elene, după căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).

Această cultură a avut o influenţă majoră asupra romanilor, care deşi au reuşit să treacă de armata grecească decăzută în 168 î.Hr., au fost cuceriţi ei înşişi de civilizaţie. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul Roman de Răsărit a supravieţuit atacurilor din vest şi din est, până când pe 29 mai 1453, Constantinopulul a căzut în faţa otomanilor. Domnia otomană se va păstra până în 1821 când grecii îşi declară independenţa. După încheierea Războiul Grec de Independeţă în 1828, Grecia alege calea unei monarhii, înfiinţându-se Regatul Greciei (1833). În secolul XIX şi la începutul secolului XX, Grecia încearcă să-şi însuşească populaţia vorbitoare de greacă din Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu şi populaţie, până în 1947, când ajuge la mărimea sa de astăzi.

După cel de-al doilea război mondial, Grecia a trecut printr-un război civil ce a durat până în 1949, după care a aderat la NATO în 1952. Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând aşa-numitul "Regim al Coloneilor". În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbuşirea dictaturii militare în 1974 şi la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit. Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981 şi a adoptat euro ca monedă în 2001.

Cultura Greciei a evoluat de-a lungul a mii de ani, având rădăcini puternice în civilizaţiile sale precursoare miceene şi minoene, continuând cu aşa-zisa civilizaţie a "Greciei clasice", influenţată şi puternic influenţând cultural Imperiul Roman, respectiv penetrând până în vremurile Renaşterii prin Imperiul Bizantin, pentru ca să renască după perioada dominaţiei Imperiului Otoman prin războiul purtat pentru cucerirea independenţei şi crearea statului modern grec.

Deşi europeni până în măduva oaselor, grecii ştiu să-şi trăiască viaţa la maxim. Nu dau mare lucru pe proprietăţi, majoritatea trăind în chirii la stat. Nu îi interesează maşinile de lux. În privinţa asta trebuie să recunosc că bistriţenii sunt mai moderni decât grecii şi că programul rabla s-ar apica mai bine la ei, unde am văzut inclusiv Dacia 1300. Nu se stresează dacă îşi mai ciobesc la colţuri autoturismele, iar dacă au de mers în capitala ţării preferă să ia mijloacele de transport în comun pentru a nu se obosi la volan. Avem multe lucruri în comun cu grecii, de la unele cuvinte, la respectul reciproc, mai ales că românii au fost un imbold la răzvrătirea împotriva turcilor.

Grecia farmecă prin peisaj, farmecă prin cultură, dar şi prin oameni. Grecii ştiu să-şi promoveze şi exploateze cultura, miturile şi turismul, astfel încât să extragă bani din piatră seacă. În privinţa mentalităţii în multe lucruri suntem mai europeni ca ei, însă în privinţa salariului minim pe economie, este de cel puţin trei ori mai mare-600 de euro. Printre măslini şi dafini autocarul îşi croieşte drumul spre destinaţie: Paralia Katerini.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]