Pe teme grănicereşti

Legalitate, responsabilitate şi profesionalism la UCGN (30)

În urma analizei activităţii şi documentelor juridice ale Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene în intervalul de aproape un an de zile, cât am întrerupt apariţia serialului, am ajuns la mai multe constatări pozitive cu privire la desfăşurarea intensei strădanii de creştere a capacităţii sale de consolidare cu respectarea strictă a legilor ţării şi a Statutului său elaborat cu exigenţă şi înregistrat la Judecătoria Năsăud. Corectitudinea organelor alese să conducă şi cele angajate să servească interesele UCGN-ului s-a făcut cu responsabilitatea profesională. Nici o hotărâre internă şi nici un document ori adresă nu au rămas nerezolvate. Legal!
În istoria Uniunii postcomuniste momentul cel mai însemnat a fost acela a întronării legalităţii în activitatea şi dezvoltarea aposteriori. Calendaristic şi juridic a însemnat anularea prin sentinţă judecătorească a „căpuşei”, respectiv a acelei uniuni numită filială înfiinţată de câţiva în interiorul UNIUNII. De la acea dată, în special de la angajarea unui jurist de competenţă şi profesionalismul fostului judecător Pompei Raus, nu cred că există vreo fisură sau ilegalitate în toate actele emanate de instituţia noastră sau nerezolvarea la termen a îndatoririlor cu implicaţii de legalitate. Încrederea mea în această privinţă este atât de întemeiată că depun garanţie girul care mi l-a dat marea mulţime grănicerească atunci la 3 iunie 1990 şi l-a întărit prin confirmare adunarea generală a celor 44 de comune grănicereşti, alegându-mă preşedinte onorific.
Acestea sunt premisele care m-au îndemnat şi determinat că după câţiva ani, cât am fost mai aproape de Uniune şi să scriu presă despre UCGN (acesta fiind al 2-lea serial de 44 articole), să schimb titlul generic, să-l pun în acord cu realităţile actuale din interiorul şi exteriorul vieţii de organizaţie şi istorie contemporană, sintagmic să se numească: Legalitate, responsabilitate şi profesionalism la UCGN.
Revin la ceea ce sesizam în încheierea precedentului material în presă, la conflictul de interese în care se află primarul oraşului Năsăud, Mircea Romocea, prin prezenţa lui în Comitetul director al Uniunii, în calitate de reprezentat al localităţii respective. În primul rând a interpretat abuziv ceea ce a hotărât Comitetul nostru: ca reprezentantul oraşului Năsăud să fie membru de drept între cei care formează Comitetul director. Şi asta din cauza că uneori nu a fost ales în organul administrativ omul care era descendent de grănicer tocmai din localitatea care fusese capitala Districtului militar, a Districtului administrativ autonom şi sediu al Regimentului II român grăniceresc. O consider decizie bună, fiindcă moral este un act de gratitudine pentru Năsăudul istoric şi educativ care au avut o contribuţie deosebită la formarea, prin şcolile grănicereşti, a conştiinţei naţionale, şi înfăptuirea Marii Uniri din 1 Decembrie 1918. Adevărurile şi simţirile acestea sunt doar în fiinţa descendenţilor. Astăzi singura instituţie socială şi locală, păstrătoarea şi evocatoarea acelor tradiţii, revigorând şi continuând întreţinerea acelei combustii, este Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, prin acordarea modestelor burse şi ajutoare elevilor şi studenţilor de viţă grănicerească. Atât se poate numai, cât timp nu am recuperat proprietăţile la care legea ne-a îndreptăţit că ne aparţin, dar organe şi persoane din aparatul administrativ tergiversează, împingându-ne spre faliment. Iar unii politicieni veroşi şi corupţi atacă la baionetă pentru acapararea lor. Ceea ce are în posesiune şi inventar în prezent este în valoare de sub 1 (un) milion de euro. Mă refer la ceea ce am găsit şi există după lichidarea filialei-căpuşă din interiorul Uniunii, acum câţiva ani, şi de care răspund inclusiv material cu actuala echipă de conducere operativă. Ilegalităţile au rămas în exteriorul UCGN şi există atacuri şi asalturi pentru puţinul ce mai este din vestitele Fonduri Grănicereşti, care erau pe locul al doilea pe ţară, după Fondurile Bisericeşti din Bucovina, până la naţionalizările declanşate începând din 1948.
Şi la toată sărăcia aceasta este o înghesuială de a o sfâşia şi termina, într-o zi dacă s-ar putea. Au devenit nerăbdători corupţii, că trece timpul şi vin alegerile.
Au început atacurile cu dezinformările în mass-media, câte ceva şi în presa scrisă, prin vorbiri la tot felul de adunări, şedinţe, refuzuri de eliberare de acte, de consultare a unor dosare etc. Surprinzătoare a fost pentru mine ieşirea pe un post local a actualului primar al Năsăudului, Mircea Romocea, încă de anul trecut. Cu atât mai mult m-a uimit că un profesor năsăudean, fost inspector şcolar la judeţ, ales primar de năsăudeni de curând, din câte probleme avură şcolile şi din câte îi ofereau realităţile oraşului, trecu cu ton peremptoriu la cele „rele” de la Uniune; că dumnealui nu mai avea probleme că tocmai îşi transferase cu 29 de lei societatea de afaceri, şi ne concurăm cu arendaşul fictiv pentru construirea microhidrocentralei de la Baraj. Am reuşit, totuşi, la acea emisiune să-i pun telefonic două întrebări: 1) Dacă este urmaş de grăniceri? 2) Dacă a învăţat la şcolile foste grănicereşti năsăudene?
Încă aştept răspunsul şi sper să vină într-o săptămână - două.

Preşedinte de Onoare al UCGN
Prof. dr. Teodor Tanco

Comentarii

02/04/14 12:01
Vizitator

Iata o abordare documentata, pertinenta si corecta despre Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, dupa atatea pareri eronate, patimase sau neavenite ale unor politicieni sau indivizi de conditie intelectuala mediocra. Dar, din pacate, datul cu părerea la romani a devenit un sport naţional, atingand apogeul încă de pe vremea lui Moromete. Tot mai mulţi dintre cei care nu au nicio legatură sau specializare în problema respectivă, ţin să-şi exprime opinia, chiar dacă nu au una foarte clară şi asta nu numai în fotbal sau agricultura, unde tot românul se pricepe, dar chiar în domenii de strictă specialitate. Cei mai multi se simt chiar obligati sa-si exprime opinia chiar daca nimeni nu le-a cerut-o. In esenta, este vorba despre Districtul Grăniceresc Năsăudean purtand numele de Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească, despre care cel mai bine vorbeste marele istoric Nicolae Iorga: "Pe la jumătatea veacului al XVIII-lea, sub MariaTeresa, şi generalul Buccow, comandant al Ardealului, a dat paza hotarului unor regimente de săteni,mai mult români, care, exercitîndu-se la arme şi ţinîndu-se totdeauna gata de luptă, nu-şi părăseau pentru aceasta grija cîmpului. Instituţia a fost desfiinţată după 1800, şi din ea n-au rămas la Năsăud decît steagul ciuruit de gloanţe şi cîte o tablă amintitoare, în biserica nouă. Dar averea grănicerilor s-a păstrat, şi vechea răsplată a vitejiei ţăranilor slujeşte astăzi la înălţarea de asemenea biserici şi la susţinerea unei şcoli ca aceasta, în care învaţă în mare parte urmaşi de-ai oştenilor". Regimentul Năsăudean a fost desființat în 1851, dupa aproape un secol de existență. Asa cum spunea Iorga averea granicerilor s-a pastrat, dar din pacate aceste proprietăţi au fost ulterior confiscate de statul comunist printr-un decret de naţionalizare în anul 1948. Astazi, prin actiunile Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene, sunt revendicate clădiri şi terenuri, care le-au apartinut, chiar daca in ele functioneaza si in prezent, la 25 de ani de la caderea comunismului, sedii ale unor şcoli, spitale ori alte instituţii de interes public, punand capat samavolniciei comuniste.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5