LUMINÃ DIN LUMINÃ

La toate mănăstirile ortodoxe, ȋn anumite ceasuri ale zilei, se bate toaca.
Simt o chemare tainică ȋntotdeauna, cand ȋi ascult bătăile ȋntr-un anume fel ştiut doar de călugări. Ne aflăm ȋn curtea Mănăstirii “Ȋnălţarea Domnului”din Clinton, Michigan,
la ceasul ȋn care romȃnii dornici să ia Lumina Ȋnvierii s-au adunat din toate părţile. Veniţi de la distanţe mari, unii s-au aşezat aici cu cȃteva zile ȋnainte de sărbătoarea pascală, căci curtea deţine cȃteva clădiri unde sunt găzduiţi cei ce sosesc de departe. O noapte ȋnstelată ne călăuzeşte prin ţinutul Manchester pe şoseaua ce taie pădurea urmată ȋndată de un drumeag uşor pietruit ce ne duce spre locul ȋn care au găsit Casa Domnului călugării păstoriţi de Episcopul Irineu Duvlea, stareţul mănăstirii. Sosit pe aceste meleaguri din Munţii Făgăraşului de la Mănăstirea “Constantin Brȃncoveanu”, ȊPS Irineu ȋşi aşează mănăstirea ȋn inima Americii, acolo unde americanii nu au crezut că e posibil. “O Mănăstire?” se ȋntrebau mulţi cu mirarea neȋncrederii.. Dar iată că pentru romȃnii stabiliţi pe acest continent este posibilă existenţa acesteia. Prin bunăvoinţa unor oameni sufletişti, prin strădaniile Episcopului Irineu şi ale călugărilor devotaţi credinţei ortodoxe, visul multora a devenit realitate. Bătăile de toacă străbat vasta pădure americană ȋn momentele dimineţii şi ale serii, la marile sărbători, iar acum ȋn noaptea magică a Ȋnvierii, cȃnd pe ritmul ei de rugăciuni, ne ducem paşii pe alei purtȃnd lumină din lumina lui Hristos. Lumȃnările, purtate cu sfinţenie de toţi cei care ȋn miez de noapte şi-au dat ȋntȃlnire ȋn Casa Domnului, pȃlpȃie uşor luminȃnd feţele de diferite vȃrste, de la copii pȃna la cei aflaţi la vȃrsta senectuţii cu lumina dulce a Ȋnvierii, dătătoare de pace, speranţă şi bucuria vieţii.
Bătăile ritmice acompaniază vocile unite ȋn cȃntarea sfȃntă :
“Hristos a ȋnviat din morţi
Cu moartea pre moarte călcȃnd…”
“Veniţi să luaţi lumină” se aude vocea blȃndă a Episcopului, iar pe aleile din curtea Mănăstirii, rȃndurile celor care vin ȋntȃmpinȃnd zorii dimineţii se ȋnmulţesc. Luminile strălucesc ȋn aer precum stelele de pe cer. Gȃndul mă poartă “acas㔺i deşi stabiliţi atȃt de departe geografic, spiritual credinţa noastră ortodoxă ne dă siguranţa existenţei determinȃndu-ne să fim uniţi ȋn marea familie a romȃnilor de pretutindeni.