Mama Ică

Flavia Monica Poenar

Am fost la Budacul de Sus. A murit, în toamnă târzie, „mama Ică ”, Florica Stejerean. La înmormântare a fost lume, lume multă. Oameni de-ai locului, neamuri, colegi de serviciu de-ai copiilor şi nepoţilor, cunoştinţe cu bune
intenţii de prin împrejurimi. Ceremonialul religios a fost bine gândit, bine organizat şi dus bine la îndeplinire. S-a văzut bunăstarea câştigată prin muncă. S-a văzut respectul şi dragostea familiei apropiate pentru Florica Stejerean, mamă a patru copii, bunică pentru şapte nepoţi, soţie timp de 64 de ani pentru Ioan Stejerean, la fel soacră, naşă, fină, cumnată, cuscră, vecină, prietenă şi cunoştinţă bună, toate aceste faţete ale personalităţii Floricăi Stejerean venind din interiorul fiinţei ei, generoasă cu toţi cei din jur, iubind viaţa,cu ale ei bucurii şi necazuri, bucurându-se de prezenţa în jurul ei a copiilor şi nepoţilor cum numai o mamă şi bunică se poate bucura. Cei din Budacul de Sus, familia apropiată au fost ospitalieri cu cei străini veniţi la înmormântare. Familia Stejerean, Florica şi Ioan,
este familia tipică de oameni ai pământului, care trăiesc cinstit şi corect fără a râvni la nimic din ce nu-i al lor, fiind mulţumiţi de tot ce le-a dat bunul Dumnezeu de-a lungul vieţii, de tot ce-au realizat cu mâinile lor bătătorite şi muncite. Copiii, născuţi şi crescuţi în spiritul muncii grele şi adevărate, n-au putut ieşi decât oameni. Sunt deştepţi, frumoşi, sănătoşi, învăţaţi să se descurce în orice împrejurare, în adevăratul înţeles al cuvântului. În astfel de oameni capeţi
încredere şi te sprijini pe ei, ştiind că ei există. Undeva, ascuns, în mecanismul complicat de funcţionare a societăţii noastre obosite de atâtea întrebări şi probleme rămase fără răspuns şi soluţii,familiile gen Stejerean, prin propria lor existenţă şi cea a urmaşilor lor oferă stabilitate şi siguranţă. Ioan Stejerean,cu spinarea îndoită de atâta trudă, a rămas acum singur. Este un moment greu, foarte greu, de cumpănă. Pe Florica, soţia lui, n-o va putea înlocui nimeni, niciodată. Copiii lui sunt, toţi, trişti,în jurul lui. Mai puţin unul, Emil, care s-a prăpădit de-a lungul anilor de boală. Ceilalţi, din dor mare de mamă, se strâng, acum, în jurul tatălui. A lor mamă Ică nu mai este. Au rămas, în jurul vârstei de 50 de ani, pe jumătate orfani. Îi obligă să meargă mai departe propriii lor copii, nepoţii mamei Ica - Carmen, Claudia, Alin, Mihaela, Gianina, Patricia şi Alina. La orizont, se arată generaţia deşteaptă de strănepoţi - Andreea, Patrik, Jessica, Alexandra, Adela şi Erik. Pentru ei se pregăteşte o cu totul altă lume, o cu totul altă viaţă. Şi totul a plecat de la Florica şi Ioan Stejerean. Dumnezeu s-o ierte pe Florica şi să-l mângâie pe Ioan.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5