Managementul în şcoală – componentă motivaţională pentru învăţare

Managementul într-o şcoală impune considerarea acesteia ca un grup care cuprinde funcţionarea tuturor elementelor specifice oricărui microgrup social primar.
Relaţiile de interacţiune şi dependenţă reciprocă ale tuturor persoanelor care se află în relaţie cu şcoala şi dezvoltă în timp norme şi valori, reglează comportarea comună. Activităţile din şcoală vor fi, şi aşa trebuie să fie, de tip organizat, să cuprindă elemente distincte, cum ar fi: asocierea dirijată a unui număr de indivizi, scopul comun, existenţa unor roluri şi statute bine definite.
În legătură cu acestea se impun următoarele observaţii. Grupele şi clasele de elevi reprezintă o alăturare de persoane aflate în relaţii de proximitate fizică. Odată relaţiile stabilite între membrii grupului, precum şi abilităţile de comunicare, atunci este nevoie de asistenţa adultului (profesorului) care îi percepe instinctiv. Ei vor forma un grup compact, ca parteneri egali, şi vor coopera în realizarea sarcinilor comune.
Un principiu fundamental, specific învăţământului, este acela al liberei opţiuni a elevului, care presupune ca adultul, profesorul, să facă apel la capacitatea acestuia (a copilului) de a alege, dintr-o diversitate de activităţi pe acelea care corespund intereselor, trebuinţelor, posibilităţilor proprii. Libertatea oferită elevului este una între anumite limite. Copiii au dreptul să aibă alternative pe care adultul i le va oferi.
Specifice managementului sunt: perspectiva didactică şi perspectiva psihosocială.
Din punct de vedere didactic, activităţile comune sunt considerate activităţile cu cel mai mare grad de dirijare de către cadrul didactic. Procesul instructiv educativ va avea în vedere implicarea tuturor elevilor în activitate. Maniera în care sunt organizate activităţile dirijate va avea o conducerea, o îndurmare şi un control permanent şi va fi una adecvată.
Cadrul didactic va avea neîndoielnic calităţi precum: fermitate, energie, dăruire, consecvenţă, cinste, modestie, corectitudine, spontaneitate, stăpânire de sine, tact pedagogic, creativitate, calm, răbdare, toleranţă.
Perspectiva psihologică va avea ca scop identificarea de noi modele. Conduitele sociale ale elevului vor fi dirijate prin competiţie. Şcoala va avea o deosebită importanţă asupra evoluţiei personalităţii copilului. Adultul (profesorul) va urmări atingerea scopului propus şi va influenţa procesul instructiv-educativ în ansamblul său.
Relaţiile membrilor grupului, ale clasei, vor fi atât pe verticală, cât şi pe orizontală.
În cadrul grupei (a clasei), problema cooperării şi a competiţiei va duce la aflarea unor noi modalităţi de organizare din perspectiva managementului pentru a înlătura trăsăturile negative în formarea personalităţii elevului. Totuşi, performanţa va fi evaluată individual.
În cadrul grupului (al clasei) vor fi identificate mai multe dimensiuni în definirea managementului: ergonomică, psihologică, socială şi normativă.
Toate acestea în ansamblu vor accentua măsura avansării, precum şi conştientizarea scopurilor ca o caracteristică a managementului bine definit în şcoală.
prof. Viorel Popandron,
Bistriţa Bârgăului