Marea Unire în viziunea unui martor ocular

Preotul Pamfiliu Grapini (1855-1945) a fost originar din comuna Șanț, jud. Bistrița-Năsăud; aici a păstorit 60 de ani. De-a lungul existenței sale a colaborat la revistele: Vestitorul, Mariana, Revista Bistriței, Voința, Arhiva Someșană, Unirea, Amicul familiei etc. cu: poezii, articole pe teme religioase și de culturalizare a neamului românesc, traduceri (mai cu seamă din clasicii germani: Goethe și Schiller). Vorbea fluent germana și maghiara și a tradus câteva romane din beletristica germană.
În anul 2003, fiul său, Florea Grapini, a publicat la Editura Mușatinii din Suceava Cartea vieții părintelui Pamfiliu, care însumează 622 de pagini, conținând, printre altele, câteva creații ale acestui mare militant pentru cauza neamului său, o monografie a comunei natale (1773-1903) și Jurnalul său, intitulat Cartea vieții părintelui Pamfiliu Grapini între anii 1903 și 1944; menționez că originalul se află la Biblioteca Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz-Băi.
În cele ce urmează, vom comenta cum a recepționat acest om de cultură, trăitor în Țara Năsăudului, anul de grație 1918 în însemnările sale zilnice. Iată cum încep ele: „Petractările de pace între Puterile Centrale și Rusia continuă la Brest-Litovsk. Antanta face tot posibilul pentru a nu reuși pacea. În Rusia continuă revoluția internă. Finlanda s-a declarat independentă, tot așa și Ucraina”. Alte spicuiri: „Ambasadorul român de la Petersburg, Diamandi, este arestat de ruși, pentru ținută dubioasă, (…) iar România nu este aplecată a face pace separată cu Puterile Centrale. (…) Din 19 – 12. I., România se bate acum, împreună cu cei din Basarabia, contra Micii republici a bolșevicilor, și ocupă Chișinăul, capitala Basarabiei. (…) Rușii au mari fierberi în interiorul țării. Capul guvernului lor, Troțki, ce a petractat la Brest – Litovsk, a jucat un rol fals, dublu și nu a vrut să subscrie pacea formală, declarând că nu mai luptă și dezarmează. (…) În 19. II., în urma insuccesului privind pacea cu rușii, prin Troțki, germanii consideră armistițiul expirat și încep din nou, operațiunile de război, înaintând mai întâi, spre Minsk, iar apoi spre nord, către Petersburg. Rușii ajunși la strâmtoare, pierd muniția și unii din ostașii luați prizonieri.” În continuare, sunt comentate cu lux de amănunte evenimentele importante din Imperiul Austro - Ungar și din România până la sfârșitul lunii noiembrie. Despre ziua de 1 Decembrie 1918 vajnicul apărător al drepturilor românilor scria, printre altele: „S-a ținut Marea adunare a întregului popor român din Ardeal și Ungaria, în cetatea istorică Alba-Iulia, spre a decide definitiv despre soarta și viitorul națiunii române”. (…) „Doamne, Fii cu poporul român, în veci!” va nota în jurnalul său. „În seara zilei de 1 Decembrie, la orele 6 după-amiază, în timp ce stam la masă și citeam ziarul Românul, intră în casă un gardist, pe nume Florian Al. Sângeorzan, și-mi comunică că mi-a venit o depeșă prin telefon, de la Alba-Iulia, unde azi s-a decretat Unirea Noastră cu România. Bucuria este la culme. VIVAT ROMÂNIA MARE! În 13 decembrie scria: „Trupe române intră tot mai tare în Ardeal, ajungând până la Dej, Cluj și Alba Iulia. (…) Delegații Adunării Naționale Române merg la București să predea documentele regelui Ferdinand. Din delegație fac parte eppii Iuliu Hossu, Miron Cristea, Vasile Goldiș și alții, precum și reprezentantul germanilor din Ardeal, Banat și țara ungurească”, pentru ca în 31 decembrie să noteze: (…) „Românii pun stăpânire peste toate comunele, intrând cu armata în ele și numind prefecți și vice-prefecți, precum și comiți superiori. (…) S-a constituit Consiliul Național în fiecare comună, ca să constate lipsurile poporului, iar la Paris se petractează condițiile de pace”.