Meditaţie la Duminica a 18 –a după Rusalii (Pescuirea minunată-Lc 5,1-11)

Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur,nu poate să facă mare lucru,dar atunci când Dumnezeu se apropie de el şi el de Dumnezeu= toate sunt cu putinţă.De aceea este foarte important să începem în fiecare zi munca noastră cu Dumnezeu

Evanghelia zilei:,,Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.
Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El”.(Luca 5,1-11)
Meditând atent asupra textului evangheliei care s-a citit la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie,am putea spune că această relatare evanghelică este pilda fiecăruia dintre noi. Această pildă am putea-o numi sau asemăna chiar ca fiind şi o întâmplare pe care am experiat-o fiecare dintre noi în viaţa noastră de zi cu zi.Pentru că fiecare dintre noi am avut parte de eşecuri ,umiliri ,obstacole,-unele datorate grabei,neatenţiei sau nepriceperii ,după judecata noastră omenească,dar dacă pătrundem puţin mai adânc şi analizăm fiecare am ajunge la o constatare:,,atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur nu poate să facă mare lucru,-dar atunci când Dumnezeu se apropie de el şi el de Dumnezeu=toate sunt cu putinţă”.
Cunoaştem şi fiecare ar trebui să ştim că Dumnezeu este dătătorul tuturor darurilor şi orice minune nu este altceva decât un dar al lui Dumnezeu de care oa¬menii se minunează,,Dumnezeu este începutul,mijlocul şi sfârşitul oricărui bine(sf.Marcu Ascetul)” Şi cu fiecare minune Dumnezeu vrea, mai întâi, să-i aducă omului aminte cel puţin două lucruri: că El veghează asupra lumii, cârmuind-o prin atotputernica-I voinţă şi inţelepciune şi că omul nu poate face nimic bun fără El. Oricât ne-am strădui nu putem face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Nici o strângere de roade fără binecuvantarea lui Dumnezeu nu ajunge recolta. Cu toate că de multe ori omul crede că poate să facă ceva fără ajutorul lui Dumnezeu-că poate să fie bun , sau deştept-dar sf. Scriptură ne arată,,-eu am sădit,Apollo a udat,dar Dumnezeu a făcut să crească!. (I Corinteni 3, 6-7).
Însă în viaţa de zi cu zi omul îşi face planuri,- dar-de n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Psalm 126,1).Iar martoră ne este istoria şi sf.scriptură: Sute de regi şi de impăraţi au domnit peste Siria, Palestina si Egipt. Din palatele lor de marmură n-a rămas decât un pumn de cioburi in muzee, pe când schiturile şi mănăstirile ridi¬cate tot in vremea aceea de rugători si pustnici in deşerturi si pustietăţi stau până astăzi şi din ele se ridică de veacuri şi veacuri rugăciuni şi mireasmă de tămâie. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi nimicită. Palatele necredinciosilor s-au prăbuşit(ex. Turnul Babel), iar corturile lui Dumnezeu au rămas.De aceea sf. Sc.ne îndeamnă ,, că nici un trup să nu se laude inaintea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 29), pentru ca tot trupul e ca iarba care aşteaptă să-i vină rândul să se prefacă in cenuşă. Ev de azi vrea să ne arate cât de zadarnice sunt toate strădaniile ome¬neşti fără ajutorul lui Dumnezeu.Iar din această minune putem să învăţăm mai multe lucruri:
-Dumnezeu răsplăteşte mai mult ascultarea lui Petru decât truda acestuia-pescuirea minunată I se datora lui Hristos,nu strădaniilor apostolului;
-pescuirea minunată este dovada că puterea lui Dumnezeu,se arată adesea la capătul puterilor omului;
-evanghelia ne arată că ajutorul lui Dumnezeu ni se dăruieşte doar după ce ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi împlinim voia Lui;
-apoi ,evanghelia acestei duminici ne spune că harul lui Dumnezeu este mai presus decât toată priceperea omenească;
-după ce mrejele au scos la suprafaţă mulţimea mare de peşti,sf.ap.Petru I se adresează Mântuitorului însă nu oricum,ci căzând în genunchi.De aici învăţăm că atunci când ne adresăm lui Dumnezeu ,trebuie să o facem în stare de smerenie,de mulţumire,de recunoaştere a sfinţeniei,dar şi de mărturisire a stării noastre de păcătoşenie;
-şi nu în ultimul rând fiecare slujitor al biserici dar şi fiecare creştin trebuie să înveţe din această Evanghelie că orice reuşită pe care o are în misiunea sa vine,nu doar ca urmare a ostenelilor lui ,ci ca urmare a harului lui Hristos dăruit celor harnici,smeriţi şi ascultători de Dumnezeu;
Şi să nu uităm niciodată că Domnul nostru cel bun stă lângă corabia fiecăruia. El, Ziditorul si Atotţiitorul, ne cere să-L luăm cu noi şi să pornim fără teamă spre marile adâncuri ale vieţii duhovniceşti, acolo unde El ne umple corabia cu tot belşugul pe care ni l-am putea dori. Nu cere să intre ca să ia, ci ca să ne dea fiecăruia,ce?har ,pace şi binecuvântare la vremea potrivită.Amin!
pr. Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]