Meditaţie la Duminica a 19-a după Rusalii(Iubirea vrăjmaşilor)

EVANGHELIA SFATURILOR
Este titlul pe care l-aş da meditaţiei la duminica a nouăsprăzecea după rusalii. Textul evangheliei de astăzi este un fragment din predica de pe munte pe care am putea-o numi ,,evanghelia sfaturilor”fiindcă Iisus dă celor dispuşi să-L asculte nişte sfaturi nemaiauzite până la El,în nici o altă religie a lumii.Haideţi aşadar să ne oprim asupra textului evangheliei:,,Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv”.(Luca 6,31-36)
Adevăratul test al iubirii nu este iubirea prietenilor noştri, ci iubirea duşmanilor noştri-,,fiţi inţelegătorii faţă de neputinţele oamenilor” pr.Arsenie Boca
Tema evangheliei din această duminică vrea să ne descrie ,,relaţia creştinului cu duşmanul”.Dumnezeu ne cere să fim în relaţii bune până şi cu duşmaniii noştrii.Viaţa lui Iisus a fost o istorie de iubire care nu se termină niciodată.De la naştere şi până la moartea şi învierea Sa,El nu a vorbit decât despre iertare ,pace,despre dreptate,iubire şi despre milostivire.Astăzi cuvintele le auzim cât sunt de sublime,dar imposibil de a le înţelege şi,mai mult,de a le pune în practică.Şi ceea ,ce ne pare cel mai greu de făcut este ,iubirea duşmanilor.De aceea haideţi să încercăm să lămurim câteva lucruri,legate de textul evangheliei:
Cine este duşmanul?-o fiinţă,o persoană,care are o atitudine ostilă,rău voitoare faţă de cineva sau ceva.Trist este că ne pot deveni foarte uşor duşmani cei care nu ne agrează felul meu de a vorbi,de lucra,de a ne ruga.Sau chiar pot deveni duşmani cei care nu sunt de acord cu opţiunile politice,cu cine votez.Dar pot deveni duşmani şi cei cu care concurez pe linie profesională .Şi atunci ne întrebăm?De ce trebuie să îmi iubesc duşmanul? Pentru ca să fiu un copil al Tatălui ceresc.Cum să iubim pe vrăjmaşii noştrii?-pe cei care ne fac rău,pe cei care aruncă asupra noastră calomnii,pe cei care pândesc paşii noştrii,ca să ne facă rău?Pe aceia care se bucură de durerea şi suferinţa noastră?Se poate o astfel de poruncă?Da!Această supraomenească iubire o cere Fiul lui Dumnezeu de la un creştin adevărat.Porunca pare de neînţeles în preocupările de toate zilele ale vieţii omeneşti.Trebuie să recunoaştem însă că nu este o poruncă uşor de urmat,şi că ne pune la mare încercare.“Iubiţi pe vrăjmaşii voştrii”ne spune Mântuitorul şi noi ne întrebăm?Cum să iubesc pe omul care face din nenorocirile tale bucuria lui, care te calcă în picioare, care îţi pune şarpele în sân, care îţi răstălmăceşte cuvintele, care nu e sănătos până nu îţi face viaţa amară… pe duşmanul tău, iubeşte-l. Iubeşte-l de dragul Meu, spune Iisus. Iubeşte-l chiar “cum v-am iubit Eu”. Dar iubeşte-l şi pentru că duşmanul tău este mai înainte de toate chiar duşmanul lui. Tristeţea pe care o toarnă în paharul tău este din veninul ce îl otrăveşte pe el. Lasă uitării rănile superficiale pe care ţi le face ţie şi gândeşte-te la rănile adânci pe care şi le face el singur. Ţie îţi provoacă tristeţe; el însă se ucide pe sine.
Care ar fi motivele pentru care eu ca şi creştin trebuie să-l iubesc pe cel care îmi vrea sau îmi face răul?Trei ar fi motivele majore pentru care trebuie să ne iubim duşmanii: în primul rând pentru că ei au nevoie de iubire; şi în al doilea rând pentru că doar iubirea are forţa necesară pentru a transforma un duşman într-un prieten.Dar mai există şi un al treilea motiv, evident. Răspunzând la ură cu ură, nu faci decât să multiplici ura.
Cum este posibil să îţi iubeşti duşmanul?
1. Iisus ne-a sugerat aceasta când ne-a spus: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10,27). Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta, atunci vei putea să îţi iubeşti şi aproapele, chiar dacă este duşmanul tău.
2. “Faceţi bine celor ce vă urăsc”, spune Iisus. Iar Sf. Pavel spune: “Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea [...] biruieşte răul cu binele” (Romani 12,20-21). Fă binele pentru duşmanul tău şi vei fi surprins să descoperi cât de uşor este să îl iubeşti. Pe el îl va ajuta să îşi scoată răutatea din inimă. Dar a birui răul cu binele înseamnă că noi trebuie să facem primul pas; noi trebuie să începem, făcând ceva. 3. Iisus spune: “Rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă”. Amintiţi-i în rugăciune în genunchi. Este cel mai mare privilegiu pe care îl pot primi de la tine – să fie amintiţi atunci când eşti faţă în faţă cu Dumnezeu. Nici o persoană nu se poate ruga pentru cineva, şi să o urască în acelaşi timp. Unul din cele mai bune mijloace de a nu urî pe cineva este să ne rugăm pentru respectivul.Fără iertare este imposibil chiar şi să începi să îţi iubeşti duşmanul. Această iertare trebuie să înceapă de la cel căruia i s-a greşit.
Şi totuşi şi duşmanii au un rol constructive în viaţa noastră?Duşmanii ne ajută să ne cunoaştem mai bine: ne spun că suntem limitaţi, incapabili să iertăm din suflet. Dacă suntem cinstiţi cu noi înşine, dacă într-adevăr am apucat pe drumul către perfecţiune, “duşmanul , ne arată care este calitatea reală a inimii noastre; ne descoperă sentimentele întunecate care sunt ascunse în inima noastră.Iubirea duşmanului este posibilă, pentru că iubirea care vine de la Dumnezeu, este infinit mai mare decât răutăţile şi ura, caracteristice omului.Iubirea este centrul vieţii divine. Este porunca cea mai mare, pe care Domnul ne-a dăruit-o. Este o iubire care nu se predă nici în faţa nedreptăţilor, ci rămâne fidelă: “Celui care te-a lovit peste un obraz, întinde-i-l şi pe celălalt“. Nu este vorba de a respecta sensul literar, ci pe cel spiritual, al cuvintelor lui Iisus. Adevăratul sens al iubirii ne spune că la violenţă nu trebuie să răspundem cu violenţă. Numai o iubire şi mai mare, mereu fidelă, poate să-l minuneze pe duşman şi să-l schimbe în bine.În concluzie-a iubi, a ierta şi a se împăca, sunt cele trei cuvinte care pot construi pace în familii şi în lume. Prin urmare nu trebuie să aşteptăm schimbarea duşmanului ca doar apoi, să îl iubim. Mai întâi trebuie să îl iubim, dacă dorim să se schimbe. În acest sens, Evanghelia ne aminteşte că este necesar să iubim duşmanii pentru: 1) a ne deosebi de cei păcătoşi şi 2) pentru a fi fiii celui Preaînalt.Să nu uităm că Dumnezeu este iubire iar cel cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu.Dumnezeu petrece în noi, iar noi petrecem în Dumnezeu, numai dacă-l iubim pe aproapele nostru. Evanghelistul Ioan adaugă următoarea învăţătură, pe aceeaşi temă a iubirii: «Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, minicinos este! Pentru că cel, care nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă o avem de la El : cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său» (1 Ioan 4, 20-21).În acest sens părintele Arsenie Boca zicea:,,fiţi înţelegători faţă de neputinţele oamenilor”pentru că şi Dumnezeu nu ne judecă pe noi prin dreptate ci prin iubire.Amin! pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]