Meditaţie la Duminica a 22-a după Rualii

(Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr-Lc.16,9-31)

Un exemplu scripturistic prin care ni se arată că după moartea trupului Sufletul trăieşte şi se,, Bucură sau este Trist” depinde de ce fapte a făcut

Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învăţături duhovniceşti care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăieşte şi îşi aduce aminte de toate faptele săvârşite în timpul vieţii pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului privind existenţa şi viaţa sufletului după despărţirea sa de trup, după moartea fizică a omului.Dar iată ce ne spune evanghelia:,,Zis-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, şi care petrecea în toate zilele, înconjurat de slavă. Iar un sărac, anume Lazăr, care zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, dorea mult să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; caci până şi câinii, venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au îngropat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci a strigat el şi a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întingă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea, pe cele rele; dar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie adâncă, întărită în aşa fel, ca cei care ar vrea să treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poată să treacă. Atunci el a zis: te rog, dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatălui meu, căci am cinci fraţi; să le spună acestea, ca să nu vină şi ei la acest loc de chin. Avraam i-a răspuns: au pe Moise şi pe prooroci, să-i asculte pe ei. Dar el a zis: nu, părinte Avraam; ci dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Atunci Avraam i-a spus: dacă nu ascultă pe Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi”(Lc 16,9-31).
Fiecare duminică poartă un mesaj, de la Dumnezeu pentru noi. Mesajul de obicei ne mustră, ne-ncurajează, ne-ntăreşte, ne dă un exemplu de urmat, şi în general Dumnezeu nu vrea doar să auzim mesajul ci să şi acţionăm. Mesajul pildei de astăzi este clar şi simplu şi uşor de-nţeles: să-i ajutăm şi pe cei săraci din puţinul nostru, dar la o privire atentă apar şi alte înţelesuri subtile.Ne aflăm în faţa unei frumoase învăţături morale pe care Iisus o lasă creştinilor, imortalizând două tipuri de oameni prezenţi mereu în istoria omenirii. Unul este înconjurat de bunuri materiale de care este profund ataşat, reprezentându-i pe cei care nu reuşesc să se ridice la condiţia de om în deplinătatea actelor umane şi se izolează din egoism faţă de aproapele, rămânând în fantasmele şi strălucirea iluzorie a lumii. O asemenea persoană nu are un nume propriu: este «bogatul», unul din cei mulţi care se condamnă pierzării. Al doilea este drag lui Iisus pentru că este sărac şi singura lui încredere este în Dumnezeu; este un «prieten» al Mântuitorului, ca unul din cei apropiaţi, fapt pentru care este numit «Lazăr». Şi prin «Lazăr» înţelegem pe cei care îşi trăiesc viaţa acceptându-şi condiţia, fiind oameni în adevăratul sens al cuvântului, în orice încercare a vieţii.Bogatul se îmbrăca în veşminte de mare preţ, bucurându-se în toate zilele, în chip strălucit, cu prietenii lui. Acest bogat nu se gândeşte la Dumnezeu, la sufletul său nemuritor, la răspunsul în faţa Judecăţii lui Dumnezeu, sau la viaţa veşnică. Se folosea de toate bunurile lumeşti de parcă unica realitate este aici, în lumea trecătoare.Lazăr reprezintă chipul întregii nevoi: nu are deasupra capului un acoperiş şi se află la poarta «bogatului», depinzând de capriciile puterilor lumii profane. Corpul său era acoperit cu bube, era atât de neputincios, că nu era în stare să alunge câinii, care-i lingeau rănile dureroase şi era atât de flămând, încât dorea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Săracul Lazăr mânca cu plăcere astfel de bucăţi de pâine murdare, căzute de la masa bogatului, dar nici pe acestea nu avea cine să i le dea.Pentru oamenii de rând săracul Lazăr este de compătimit, deoarece el este flâmând, bolnav, fără adăpost şi părăsit de toţi.Viaţa a trecut repede, a venit moartea atât pentru săracul Lazăr, cât şi pentru cel bogat. Atunci s-a produs marea schimbare. Bogatul se afla în flăcările iadului, suferind chinuri mari, iar săracul Lazăr se bucura de fericirea Cerului. Bogatul, lipsit de caritate, a devenit cerşetor, strigând cu putere:«Părinte Avraame, ai îndurare de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie» (Luca 16, 24). Meritul lui Lazăr este acela că a suferit pe pământ toate neajunsurile şi suferinţele, punându-şi speranţa în Dumnezeu. Dacă a ajuns în Cer, înseamnă că sufletul său a fost o avere nevăzută pentru cei din jurul său.
Ce mesaj vrea să ne transmită această evanghelie?
a)- ,,Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să vină”(Evrei 13, 14). Adică viaţa de pe pământ este o pregătire pentru eternitate.În acelaşi timp, Iisus ne aminteşte că fericirea pe pământ trece repede. Bogăţia, plăcerile, luxul, trec şi numai lucrurile de caritate,de milostenie, au valoare veşnică. În viaţa eternă, dreptatea va domina, iar adevărul şi virtutea va triumfa. Chiar şi «Un pahar de apă rece», oferit semenului va fi recompensat (Matei 10, 42). Ce se va semăna pe pământ, aceea se va culege în eternitate. De aceea Avraam s-a adresat bogatului: «Adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazăr asemenea pe cele rele; iar acum aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti»iar cu adevărat bogat este omul smerit, credincios lui Dumnezeu şi cu dragoste faţă de semeni, iar cu adevărat sărac este acela care nu-L are pe Dumnezeu. Pentru aceea, întrebăm şi noi o dată cu Fericitul Augustin: „Săracilor, ce vă lipseşte dacă-l aveţi pe Dumnezeu? Bogaţilor, ce aveţi dacă vă lipseşte Dumnezeu?“.
b)-Starea sufletului după moarte-Evanghelia ne spune adevăruri fundamentale pentru înţelegerea legăturii care există între viaţa pământească a omului şi viaţa de dincolo de mormânt a sufletului uman. Ea ne arată că sufletul omului, după ce se desparte de trup, merge fie în comuniunea drepţilor şi a sfinţilor, adică în fericita existenţă a raiului, fie în nefericita existenţă a iadului. Această precizare este deosebit de importantă deoarece ea ne arată valoarea vieţii omului pe pământ. Deşi viaţa omului pe pământ este una trecătoare, de ea depinde viaţa sufletului după moarte, după despărţirea sa de trup.
c)-după moarte sufletul are conştiiinţă luminată şi comunică cu alte suflete din pericopa evanghelică de astăzi că sufletul omului după despărţirea sa de trup nu stă într-o stare de nepăsare, de indiferenţă, într-un somn sau într-o amorţire, ci sufletul are conştiinţa luminată şi comunică acolo cu alte suflete, cu sufletele drepţilor care au trăit pe pământ în credinţă, împlinind voia lui Dumnezeu, iar în viaţa de după moartea trupului se bucură de harul sau de prezenţa iubirii lui Dumnezeu, ca răspuns al împlinirii voii Lui în viaţa lor pământească.
d)-sufletele după moarte sunt conştiente de starea în care se află şi de deosebirea dintre rai şi iad. Focul despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, văpaia în care se afla sufletul bogatului nemilostiv, a fost tâlcuită de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii ca fiind o mustrare a conştiinţei, un regret, o suferinţă a conştiinţei pentru răul săvârşit sau pentru binele pe care putea să-l facă omul pe pământ, dar nu l-a făcut.
e)-Dumnezeu respectă libertatea omului de a alege între bine şi rău-Într-adevăr, pilda bogatului nemilostiv ne arată, într-o formă concentrată, taina vieţii omului, valoarea inestimabilă a vieţii pământeşti care, deşi trecătoare, determină fericirea sau nefericirea veşnică a sufletului nemuritor, creat după chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor sau veşnic viu.Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr reprezintă două persoane diferite, două stări sociale diferite şi două stări spirituale diferite.
f)-Moartea schimbă starea vieţii omului-bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, au fost judecaţi după starea duhovnicească a vieţii lor. Bogatul nemilostiv a trăit într-o stare spirituală de totală decădere. El nu mulţumea lui Dumnezeu pentru că i-a dat bogăţie, sănătate şi viaţă fără tulburare, nici nu avea milă de cei săraci. Prin urmare, nerecunoştinţa, nepăsarea şi nemilostivirea l-au coborât pe bogatul nemilostiv în iad, pentru că el devenise deja inuman sau subumanEl nu se mai gândea nici la Dumnezeu, nici la săracii care aveau nevoie de ajutorul lui. Pe de altă parte, vedem pe săracul Lazăr care este dus de îngeri în rai nu atât pentru că ar fi făcut multe fapte bune, cât pentru starea îmbunătăţită a sufletului său. Binele pe care l-a săvârşit săracul Lazăr constă în curăţirea, luminarea şi îmbogăţirea sufletului său prin virtutea răbdării cu nădejde în Dumnezeu, fără răzvrătire, prin neosândirea aproapelui, nici măcar a bogatului nemilostiv, prin tăcerea sa smerită şi paşnică. În concluzie să căutăm să facem fapte bune pentru că fiecare dintre noi vom da socoteală de faptele pe care le-am făcut.Amin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]