Meditaţie la Duminica a 23-a după Rusalii cu pr.Vasile Beni (Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor)

,,Atenţie ! în viaţă ,în familie ,în societate,unde nu este Iisus-nu e viaţă –de ce?pentru că El e viaţa,nu e pace-pentru că El e Domn al păcii,nu e progres-pentru că El a zis fără de Mine nu puteţi face nimic”

Evanghelia acestei duminici ne arată o imagine a unui Dumnezeu care se apropie de om,când nimeni nu se mai poate apropia-dar şi felul în care omul îl alungă pe Dumnezeu din societatea în care trăieşte-Şi totuşi de ce trebuie să spunem tuturor cât bine ne-a făcut nouă Domnul.Ar fi învăţăturile care s-ar desprinde la o primă lectură a textului.Dar haideţi să ne oprim asupra textului evangheliei şi să vedem ce ne spune: ,,În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în faţa Galileii. Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea diavol şi care de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit: ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri şi în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: care îţi este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulţi diavoli intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte; şi L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Şi L-a rugat pe El poporul ţinutului Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând: întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât bine i-a făcut Iisus”(Luca 8,26-39)
Trei ar fi învăţăturile, la care aş dori să mă opresc în cuvântarea de astăzi:
1)Cum omul se poate demoniza prin patimi-pentru început să vedem ce este patima=sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om întunecându-i adesea dreapta judecată.
Dacă cineva ne-ar întreba pe fiecare dintre noi dacă suntem demonizaţi,cu siguranţă că majoritatea am răspunde că nu.Dacă,însă,cineva ne-ar întreba dacă lumea,societatea în care trăim,este demonizată,ar fi mai multe răspunsuri pe care le-am da.Vedem cu toţii şi ştim ceea ce se întâmplă în jurul nostru-şi ne putem întreba de ce există o diferenţă între aceste răspunsuri.Adică atunci când întrebarea se referă la noi ,răspunsul este nu,iar când întrebarea se referă la societatea în care trăim ,răspunsul este da.Dar oare noi nu facem parte din aceiaşi societate.Haide-ţi dar să vedem cum omul se poate demoniza prin patimi:ex.-mânia-pentru că de fiecare dată când ne mâniem,mintea noastră nu ne mai aparţine,ea este sub stăpânirea dracilor;invidia-caută să-l ucidă pe altul,dar ucide mai întâi pe cel care o are;iubirea de arginţi,de avere-definesc la modul general pe omul care are ataşament faţă de bani şi dorinţa nesăbuită de a aduna bunuri materiale. Concluzie scurtă:,,cu cât o patimă este mai intensă în noi cu atât demonii ne stăpânesc prin ea mai mult şi ne asemănăm cu demonizatul din evanghelia de astăzi”.Nu puţine sunt şi întrebările acestei evanghelii, de aceea să ne oprim la câteva din ele:Ce haină nu îmbrăca el?-haina Duhului Sfânt care să-l ferească de demoni. În ce morminte se ascundea?-fiecare patimă este un mormânt al sufetului nostru în care ne ascundem de lumina şi adevărata viaţă pe care ne-o aduce harul sfântului Duh.Cum de mai trăia acest demonizat?-dar oare noi cum de mai trăim atunci când ne afundăm în păcate?Dacă Dumnezeu i-ar lăsa pe demoni să-şi facă toată puterea pe care le-am dat-o prin acceptarea patimilor,soarta noastră nu ar fi alta decât cea a turmei de porci, adică moartea.De ce diavolii au voit să meargă în turma de porci?-pentru că înecându-i pe porci,locuitorii să fie determinaţi să-L alunge pe Iisus din ţinutul lor,pentru ca aceştia să nu mai poată beneficia de cuvântul Lui ,de minunile Lui,de prezenţa Sa dumnezeiască.
2)De ce îl alungăm şi cum îl alungăm noi pe Dumnezeu?simplu –pentru că ne deranjează,sau îi deranjează pe unii-şi atunci îl alungăm din viaţa,familia,societatea în care trăim- şi iată cum gadarenii de odinioară sau întrupat în noi cei de astăzi.Cum îl alungăm?-prin patimile noastre care strigă către Dumnezeu:,,du-te de la noi”.Pentru că prin păcat ne opunem voii lui Dumnezeu,iar când omul se desparte de Dumnezeu,pierde harul Duhului sfânt.Gherghesenii l-au alungat de la ei pe cel care îi putea ajuta cel mai mult-dar noi oare ce facem ca popor,ca familie,ca persoană?
La Paşti ne împărtăşim şi rostim de- atâtea ori Hristos a înviat,la Crăciun colindăm.ÎL lăudăm şi îi mulţumim duminica în Biserică.Şi poate după ce plecăm duminica de la biserică prin comportamentul nostru îi spunem:,,du-te de la noi”Dar dacă Îl alungăm pe Iisus din viaţa,din familia noastră-mă întreb şi te întreb iubite creştin ,pe cine pui în locul Lui ?este o întrebare la care fiecare ar trebui să ne răspundem.
3)Datoria fiecăruia de a deveni misionari şi de a spune cât bine ne-a făcut nouă Domnul –toţi avem datoria de a deveni misionari apostoli ai lui IIsus şi să spunem cât bine ne-a făcut nouă Domnul în copilărie,în tinereţe şi la bătrâneţe.Dumnezeu nu numai că ne-a dat viaţă,dar ne poartă şi de grijă,ne-a păzit în noaptea în care a trecut şi ne-am putut odihni şi putem merge la serviciu.Dumnezeu ne-a mai dăruit încă o zi în care să ne putem căi de păcate,dar mai presus de toate ni l-a dat pe Fiul Său,adică Dumnezeu s-a făcut om ca omul să se poată îndumnezeii.Cred sau mai bine zis credem că nu există om pe faţa pământului la care Dumnezeu să nu-I fi făcut un bine-de aceea mesajul acestei evanghelii este atât de clar:,,întoarce-te în casa ta şi spune tuturor cât bine ţi-a făcut ţie Domnul.Amin!

Pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]