Meditaţie la Duminica 32-a după Rusalii

(A lui Zaheu,Lc.19,1-10)

Să ne ferim de ai judeca pe oameni pentru că nu ştim ce se petrece în sufletul lor
Fiecare vedem aşa cum suntem,
Întâlnirea dintre Iisus şi Zaheu
Cum ne vede Dumnezeu pe noi
Ce mesaj vrea să ne transmită această evanghelie
Este titlul şi cele patru lucruri la care aş dori să mă opresc în meditaţia acestei duminici,nu înainte însă de a citi textul evangheliei:,,În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi iată un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Atunci, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Dar când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, l-a văzut şi a zis către el: Zaheu, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi el, grăbindu-se, s-a coborât şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut aceasta, toţi cârteau şi ziceau: a intrat să găzduiască la un păcătos. Dar Zaheu, stând în faţa Domnului, I-a spus: iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Iisus a grăit către el: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi el este fiul lui Avraam. Fiindcă Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”.
Fiecare vedem aşa cum suntem-Cum l-au văzut cei din Ierihon pe Zaheu?-ca fiind un om păcătos.Şi în viaţa de zi cu zi constatăm că fiecare dintre noi vedem aşa cum suntem. Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme; muzicianul percepe lumea în sunete, şi economistul în mărfuri. Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea. Doi oameni privesc pe aceeaşi fereastră: unul vede noroiul de pe jos, celălalt vede stelele de pe cer. Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă. În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine. Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit. Ceea ce este înăuntru este extrem de important. Dacă nu îl avem pe Dumnezeu înăuntrul nostru, nu îl vom vedea niciodată în afară. Dacă îl avem înăuntrul nostru, nu putem decât să îl vedem pretutindeni: în fiecare pasăre, în fiecare apus de soare, în fiecare copac, în fiecare om care este flămând sau însetat. Iisus a spus : "Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!" (Matei 6,22-23). Ochiul este fereastra întregului trup. Prin "ochi", Iisus înţelege sufletul omului. Dacă sufletul nu este curat; dacă este întunecat de prejudecăţi, de ură, de poftă trupească, de îngâmfare; dacă este obsedat de invidie şi gelozie, ne va deforma întreaga noastră viziune. Vom vedea oamenii şi lucrurile nu aşa cum sunt, ci cu deformările datorate urii sau invidiei noastre.
Întâlnirea dintre Iisus şi Zaheu-Evanghelia de astăzi ne aduce în faţa ochilor noştri sufleteşti modelul Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, considerat de către concetăţenii săi unul dintre cei mai mari păcătoşi. Acesta, auzind că Iisus trece prin cetate, s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că era mic de statură. Iisus însă l-a strigat şi i-a zis: „Zahee, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân“.
Şi au intrat împreună în casă, spre surprinderea, dar şi dezamăgirea celorlalţi, care ar fi dorit, cu siguranţă, să-L aibă ei oaspete de cinste în casa lor. Domnul a preferat, însă, să ia masa cu Zaheu şi, dacă în casă împreună cu Iisus a intrat un păcătos dispreţuit, înăuntru a luat naştere modelul Zaheu, pe care evanghelia de astăzi ni-l oferă tuturor drept pildă!Istoria convertirii lui Zaheu este ca un film în trei etape:întâlnirea păcătosului Zaheu cu Iisus,poposirea lui Iisus în casa lui Zaheu,şi despărţirea dintre Iisus şi cel mântuit.Tot trei sunt lucrurile care ne impresionează în evanghelia aceasta: atitudinea lui Hristos faţă de Zaheu, pocăinţa acestuia şi mântuirea adusă de Domnul casei lui.Care este atitudinea Domnului faţă de Zaheu? Iisus, înfruntând mentalitatea iudeilor şi neluând în seamă vociferările celor de afară, care-l aveau pe Zaheu de mare păcătos, l-a ales tocmai pe el de gazdă. „Cum? Din întreg Ierihonul, la el S-a găsit să intre?“ Ca oarecând cu femeia păcătoasă, când îl judecau pe Iisus că a îngăduit aceleia să-I spele picioarele, şi ziceau: “Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă“ (Lc. 7, 38). Aşa se vor fi gândit şi cârtitorii din evanghelia de astăzi. Şi au rămas „afară“… N-au intrat în casă, ca nu cumva să se „spurce
Domnul însă ignoră gândurile acestea netrebnice şi egoiste, pentru că, vom vedea cine este până la urmă Zaheu!… Care este atitudinea lui Zaheu? Ce se întâmplă în casă şi care este pocăinţa lui? Zaheu nu rosteşte decât atât: „Doamne, iată, jumătate din averea mea o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit“.Ne surprinde faptul că Domnul nu-i spune şi, mai ales, nu-i reproşează nimic lui Zaheu! Nu veţi găsi în evanghelie nici un fel de reproş din partea lui Hristos, fără numai cinstea pe care i-a făcut intrând în casa lui. Adevărată înţelepciune dumnezeiască! Un zâmbet plin de înţeles, şi Zaheu s-a transformat ca prin minune ,deodată s-a arătat gata să-şi jertfească jumătate din avere. Ba încă, promite să întoarcă, dacă a nedreptăţit pe cineva cu ceva, împătrit.
Cum ne vede Dumnezeu pe noi?,,Eu nu mă uit ca omul,căci omul se uită la faţă,iar Domnul se uită la inimă(1 regi 16,17).El ne vede cu întristările, neputinţele şi păcatele noastre,iar privirea lui este plină de compasiune şi iubire.El ne vede suferind pentru a ne mângâia.El ne vede cu păcatele noastre,pentru a ne face conştienţi de greşelile noastre şi pentru a ne aduce la pocăinţă.Dumnezeu ne vede aşa cum suntem şi îşi face drum spre inima noastră,doar-doar va găsi uşa sau fereastra inimii noastre deschisă,pentru a ne privi sau a ne întâlni.Poate ne va găsi şi pe noi dispuşi să-I deschidem ca să facă şi din noi nişte Zahei gata pentru comuniunea cu El.Dar cei face totuşi, Hristos lui Zaheu, pentru că nu-i reproşează nimic? I Se revelează,I se descoperă. Îi pune în faţa ochilor lui o oglindă, în care cu siguranţă că nu se mai privise niciodată.Îl provoacă să se uite în ochii Lui şi să-L cunoască Cine este cu adevărat Hristos. Şi, privindu-se Zaheu pe sine „prin Hristos”, cine este şi ce a ajuns, se îngrozeşte. Se cutremură de felul cum arată şi ia hotărârea de a se converti pe loc. Ce face Zaheu? Nu începe să se plângă, să se văicărească, fără de roadă, cum facem noi adeseori,ci Zaheu se converteşte cu o „bărbăţie” şi o „vitejie” care ne uimeşte pe toţi, asumându-şi păcătoşenia cu o uimitoare finalitate.Trece la fapte: „Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“.“Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia“ — a căzut ca un trăsnet sentinţa Mântuitorului Hristos, spre uluirea „drepţilor” de afară, care nu încetaseră să-l ponegrească pe la poartă pe Zaheu. Acesta, însă, I-a uimit şi pe ei cu hotărârea lui, căci I-a întrecut pe toţi cu pocăinţa lui! Iar cuvântul Mântuitorului Hristos—„astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” — i-a năucit efectiv. Iată cum Hristos a adus imediat mântuire lui Zaheu, atât de dispreţuit de altfel de cei ce, cu siguranţă, se considerau cu mult mai vrednici de Iisus decât el. Pentru aceasta însă ei au rămas „afară”, iar Zaheu s-a mântuit „înăuntru” cu Hristos.
Ce mesaj vrea să ne transmită această evanghelie –când omul îl caută pe Dumnezeu,Acesta I se arată şi I se face oaspete,doar dacă omul e interesat.Dar pentru ca să-L vezi pe Dumnezeu trebuie să te ridici mai sus de obişnuit şi nu ajunge o ridicătură fizică ,ci trebuie una spirituală.
Să nu cârtim împotriva bunăvoinţei lui Dumnezeu faţă de alţii,pentru că înăuntru un suflet se converteşte,iar cei de afară clevetesc.
Să ne ferim de ai judeca pe oameni pentru că nu ştim ce se petrece în sufletul lor.În încheiere m-aş opri la o întrebare:n-ai vrea să vezi cine este Iisus ,El este în faţa ta şi aşteaptă să-l iei ca oaspete în casa ta.Amin!

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]