Meditație la duminica a 6-a după rusalii

(Vindecarea slăbănogului din Capernaum)

Dumnezeu judecat de către om-sau cum îL judecăm noi oamenii pe Dumnezeu

Ar fi titlul care l-aş da acestei meditații la duminica a şasea după rusalii,cu toate că mult mai multe ar fi sensurile duhovniceşti ale acestei duminici.Dar haideți mai întâi să ne oprim asupra textului evangheliei acestei duminici:
"În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi S-a întors în oraşul Său. Şi iată că I-au adus pe un slăbănog, care zăcea în pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: îndrăzneşte fiule; ţi se iartă păcatele tale. Atunci, unii dintre cărturari au zis în sinea lor: Acesta săvârşeşte blasfemie. Dar Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: pentru ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: ţi se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă? Ca să ştiţi însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele; atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ia-ţi patul tău şi du-te la casa ta. Şi, sculându-se el, şi-a luat patul şi s-a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând aceasta, se minunau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor."(Matei 9,1-8)
Dar haideți totuşi să ne oprim la câteva din sensurile duhovniceştii ale acestei evanghelii:
1)-Puterea lui Iisus de a ierta păcatele-Evanghelia Duminicii a VI-a după Rusalii evidenţiază în mod deosebit puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos de-a vindeca pe cei bolnavi.Domnul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul de păcate zicând: "ţi se iartă păcatele tale!", iar după aceea, puţin mai târziu, îi spune bolnavului paralizat: "Scoală-te, ia-ţi patul tău şi du-te la casa ta" (Matei 9,6.Puterea dumnezeiască de a ierta păcatele a fost dăruită de Hristos Domnul ucenicilor Săi, iar prin ei, Bisericii Sale. Astfel în Biserică primim iertarea păcatelor, prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, iar vindecarea de boli se dăruieşte mai ales prin Sfânta Taină a Maslului sau a Ungerii bolnavilor.
2)Pocăința ne apropie de Dumnezeu- Oamenii păcătuiesc foarte des, dar nu se pocăiesc de păcate foarte des, sau nu se pocăiesc des de bunăvoie, din iniţiativă proprie. Însă Dumnezeu, îngăduie ca pentru o vreme oamenii să fie lipsiţi de libertate, de sănătate, de bunuri materiale, de onoruri sociale, de prezenţa celor dragi sau de alte bucurii obişnuite. De aceea, uneori trecem prin necazuri, prin boli, prin încercări, care tainic ne îndeamnă să ne pocăim şi să ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi fapte bune, pentru că El este izvorul vieţii, al vindecării, al eliberării şi al mântuirii.
Sfânta Evanghelie ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos cunoaşte nu numai starea fizică a trupului, ci şi starea spirituală a sufletului omului. Iisus Domnul cunoaşte nu numai boala slăbănogului adus la El pentru a fi vindecat, ci şi pocăinţa acestuia. El nu
i-ar fi spus bolnavului: "îndrăzneşte fiule, ţi se iartă păcatele tale" dacă nu ar fi cunoscut că suferinţa cauzată de boală a trezit în acest bolnav pocăinţa, iar pocăinţa i-a întărit credinţa lui că numai Iisus îl poate vindeca. Aşadar, Domnul Hristos, unicul Duhovnic şi unicul Doctor desăvârşit, cunoscător nu numai al bolii trupului, ci şi al bolii sufletului, nu numai al păcatelor omului, ci şi al pocăinţei lui, iartă pe cel ce vine la El cu credinţă.
3)Credința ta ca mamă,credința ta ca tată,credința ța ca prieten poate să fie izbăviitore pentru cel bolnav –este foarte important să ştii că cineva se roagă pentru tine.Evanghelia de azi mai evidenţiază încă un sens duhovnicesc, foarte folositor pentru viaţa credincioşilor din Biserică. Evanghelia spune că Iisus, "văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: îndrăzneşte fiule, ţi se iartă păcatele tale" (Matei 9,2). Evanghelia nu spune: "Iisus văzând credinţa lui", ci "văzând credinţa lor". Prin urmare, învăţăm că Dumnezeu preţuieşte mult credinţa celor din familia bolnavului, credinţa prietenilor lui, credinţa celor care îl ajută pe cel neputincios, credinţa tuturor celor milostivi şi solidari cu cel aflat în suferinţă. La credinţa milostivă şi smerită a acestora răspunde Dumnezeu cu iubirea Sa milostivă şi vindecătoare, dătătoare de iertare şi sănătate, de viaţă şi bucurie.
4)Dumnezeu judecat de către om-când oamenii auzeau că Iisus este sau trece prin localitatea lor veneau să-l vadă.De față erau şi cărturarii care căutau să-L compromită.Şi atunci Iisus cunoscând gândurile lor le zice:de ce cugetați cele rele în inimile voastre?Prin urmare şi fariseii şi noi de multe ori îl judecăm greşit.Dacă pentru fariseii nu corespundea interesului lor religios,pentru creştinii zilelor noastre Dumnezeu este iarăşi judecat şi iată cum:omul ar vrea să privească un Dumnezeu după cugetul,gândirea şi cultura lui.Dacă Dumnezeu nu răspunde imediat rugăciunilor noastre imediat îl judecăm-de ce să mai rog dacă tot nu mă ascultă.Dacă Dumnezeu miluieşte pe prieten ,pe vecin ,pe coleg,pe duşman-iar îl judecăm-şi iată cum:dacă ar fi un Dumnezeu drept ar şti că cei pe care i-am amintit-prieteni ,vecini ,duşmani nu merită binefacerile Sale pentru că sunt păcătoşi.Dar nu ne gândim cum suntem noi,dar ne gândim cum se manifestă față de alții.Dar,dacă ne ducem cu gândul la sfânta scriptură proorocul Isaia ne spune în cap.55,8-9:,,căci gândurile Mele nu sunt ca şi gândurile voastre şi căile Mele ca şi căile voastre,zice Domnul.Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ,aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.”
În concluzie să căutăm să fim solidari cu cei aflaţi în suferinţă-dar cum?
Când vedem că cineva bolnav fiind suferă, trebuie să ne gândim că şi noi am putea fi cândva într-o situaţie asemănătoare. Prin urmare, trebuie să arătăm iubire creştină celor suferinzi, să-i ajutăm, nu să-i judecăm. În faţa suferinţei altora să ne întărim în credinţă şi să sporim în iubire milostivă, rugându-ne cu smerenie şi speranţă pentru vindecarea lor.
Dumnezeu îngăduie uneori încercări, între care şi bolile, ca noi să fim mai milostivi, mai ajutători, mai solidari şi mai sensibili la suferinţele altora. În această Duminică, a vindecării slăbănogului din Capernaum, ne gândim şi la mulţimea medicilor competenţi şi conştiincioşi, milostivi şi generoşi faţă de pacienţii lor, la mulţimea asistenţilor şi asistentelor medicale, la întreg personalul care în spitale şi în centre de tratament ajută pe cei bolnavi, unind ştiinţa medicală cu bunătatea lor sufletească, pentru a alina suferinţa şi a cultiva speranţa şi bucuria celor bolnavi.
Tuturor acestora să le arătăm multă preţuire şi să rugăm pe Dumnezeu să-i binecuvinteze, dimpreună cu toţi preoţii duhovnici care aduc pe cei bolnavi la Hristos, pentru vindecare sufletească şi trupească, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria Bisericii. Amin.
preot Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]