Meditaţie la Duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci

Textul evangheliei:,,Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.Marcu( 8,34-38)
Acolo unde este sfânta Cruce de faţă este şi Hristos,iar unde lipseşte crucea lipseşte însuşi Hristos
Dacă sunem atenţi la parcursul călătoriei noastre pământeşti observăm că din baia Botezului şi a ungerii cu Sf.Mir şi până la mormânt sf.Cruce,marchează etapă cu etapă creşterea noastră duhovnicească,apărându-ne de primejdii şi întărindu-ne în lupta cu ispitele şi păcatele.Ceea ce ar trebui să învăţăm că atunci când crucea personala a fiecăruia, se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea si lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere si orice dar desavârsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este si Crucea lui Hristos. Nu v-om întâlni nici un mântuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare dintre noi este înconjurat din toate părtile de cruci, ca să nu se ostenească căutându-si crucea si ca să fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune si aşa: uită-te în jurul tău si înlăuntrul tău, descoperă-ti crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos si vei fi mântuit. Cu toate că fiecare îsi poartă crucea si fără să vrea si, de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrării mântuirii sale; de aceea, crucea nu este mântuitoare pentru fiecare.
În meditaţia duminicii de astăzi aş încerca să mă opresc asupra câtorva lucruri:
1) Ce este sf.Cruce?-lumea e plină de creştini fără cruce ,deşi mulţi o poartă la gât,o au in casă pe birou sau in maşină.Dar crucea nu este un obiect de podoabă,precum un inel ,un lănţişor sau o pereche de cercei-şi atunci ce este?-primul altar de jertfă care a fost sfinţit cu Sângele lui Iisus,mijloc ales spre mântuire,o invăţătura pe scurt a legii creştine.Este primul prestol pe care s-a jertfit Hristos,între biserică şi altar,adică între pământ şi cer,între om şi Dumnezeu,săvârşind astfel prima sfântă Liturghie.De la facerea omului şi până la întrupare Domnului nostru Iisus Hristos,nu a fost cunoscut semnul sfintei cruci,nu se ştia că prin ea se v-a mântui tot neamul omenesc.Simbolurile cele mai obişnuite pe care le întâlnim în vechiul testament sunt:pomul cunoştinţei binelui şi al răului,toiagul lui Aaron,şarpele de aramă etc.Dar taina Crucii este ascunsă de la început în toată zidirea,căci toate sunt făcute în chipul crucii.Ce este o pasăre care zboară,dacă nu o cruce care înfruntă vânturile şi biruieşte înălţimile văzduhului?Ce este o floare cu petalele desfăcute,dacă nu o cruce împodobită în mii de culori?Ce este cerul înstelat ,dacă nu un covor minunat cusut cu cruci de stele de mâna navăzutului Dumnezeu.Dar cel mai puternic simbol al crucii este omul.Din clipa în care ca o mamă crucea l-a purtat pe Hristos pe braţele ei şi L-a arătat îngerilor şi oamenilor,din clipa aceea crucea înseamnă ,,lungimea,lăţimea şi înălţimea dragostei lui Dumnezeu faţă de noi oamenii”.
2) Cum trebuie sa ne facem semnul sf. Cruci si ce simbolizeaza?-unim cele trei degete de la mâna dreaptă care simbolizează sfânta Treime,iar pe celelalte două le lipim de podul palmei ,şi acestea simbolizează cele două firi ale Mântuitorului-Dumnezeiască si omenească.Apoi ducem mâna la frunte şi zicem In numele Tatălui- arătând cinstirea pe care I-o acordăm l –a Dumezeu Tatăl,apoi ducem mâna la piept si zicem şi al Fiului-arătând coborârea pe pământ a Acestuia ca să ne mântuiască,apoi in partea dreaptă şi stângă a umerilor zicând şi al Sfântului Duh,arătând că impăcarea noastră cu Tatăl şi Fiul se face prin harul Sf. Duh.Sfantul Vasile cel Mare zice:il chemăm pe Tatăl care pe toate le rânduieşte,pe Fiul care pe poate le săvârşeşte şi pe Duhul SfântAcareApeAtoateAleAplineşte.
3) Care sunt foloasele însemnării cu sfânta cruce?-multe -constatăm şi observăm că sfanta cruce nu lipseşte de pe Biserici şi din Biserici,precum şi din casele creştinilor,dar şi de la Taine şi Ierurgii.Crucea sfinţeşte bisericile şi sfintele altare,crucea străluceşte pe veşminte,pe icoane,crucea se odihneşte pe grumajii credincioşilor,dar mai presus de toate ia pogoară la noi pe Duhul sfânt care preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Mântuitorului.Fiecare slujbă incepe şi se termină cu semnul Sf,Cruci.Prin semnul pe care il facem asupra noastră când ne sculăm,când mâncăm ,când incepem sau sfârşim un lucru ii cerem ajutorul dar ii şi mulţumim lui Dumnezeu.Cu semnul Sf.Cruci incepem fiecare pâine ,prin aceasta mulţumindu I Tatălui Ceresc pentru pâinea cea de toate zilele.La Taina sf. Maslu in rugăciunea cântată spunem că Crucea este armă împotriva diavolului,iar istoria ne arată că in numele Crucii s au ridicat domnitorii:Basarab care avea Crucea pe blazon,Mircea cel Bătrân pe platoşe,Stefan cel Mare pe sabie ,Mihai Viteazul pe buzdugan,Revolutia de la 1848 pe tricolor şi tot crucea este pe utilajele de salvare grabniăa.Cruci Tale ne-nchinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim- rostim şi cântăm la sărbătorile inchinate Sf. Cruci.Nicolae Steinhardt,preotul monah spunea:,,Crucea, geometric si simbolic vorbind,e semnul intretăierii celor doua planuri,e unirea dintre spiritual si material,e metafora dublei noastre naturi:duhovnicească şi pământeană.Ea ne rezumă , ne recapitulează,ne reprezintă grafic şi cardinal,ne expune in dubla-paradoxală,perpendiculară,fundamentala-noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptura care ţine deopotrivă de lume şi de cer”.Acolo unde este sfânta cruce de faţă este şi Hristos,iar unde lipseşte crucea lipseşte însuşi Hristos.De-aia tu să ştii creştine şi aminte a -ţi aduce şi la rău dar şi la bine fă- ţi cu dreapta sf.Cruce.
4)Ce înţeleg eu ca şi creştin prin crucile exterioare-sunt alcătuite din suferinţele şi necazurile acestei vieţi. . Ele sunt raspândite pe toate drumurile noastre si le întâlnim aproape la fiecare pas. Aici putem include supărările, necazurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiati, neplăcerile din familie, neplăceri la serviciu, jignirile, etc.. Cine nu are vreuna dintre aceste cruci? Nici nu se poate altfel. Nici celebritatea, nici bogătia, nici slava, nici o mărire pamânteasca nu ne scutesc de ele. Iar dacă vrem ca aceste cruci să ne ducă la mântuire trebuie să ne folosim de eleAaşaAcumAniAle-a1dat1Dumnezeu.
Ne întrebăm de multe ori-de ce eu am parte de necazuri iar altuia îi merge bine aproape în toate? Eu am parte de durere, iar altul se mângâie? Dacă Dumnezeu ar fi drept ar împărţi în mod egal -dar chiar aşa şi face.Dar să ne uităm mai bine pe drumul vieţii. Tie ti-e greu acum, iar altuia i-a fost greu ieri sau îi va fi mâine, iar astăzi îi îngăduie Domnul să se odihneasca. De ce ne uităm la ceasuri si la zile? Să privim întreaga viaţă , de la început până la sfârşit, si v-om vedea că tuturor le este greu, chiar foarte greu. Oare găsim pe cineva care să fi avut parte doar de bucurie întreaga viata! Până şi regii, adesea nu dorm nopţile din pricina greutăţii ce le apasă inima. Ţi-e greu acum, dar înainte oare n-ai avut parte de zile de bucurie?! Dumnezeu îţi va mai da si vei vedea si alte zile de bucurie. Rabdă, deci! Cerul se va lumina si deasupra ta. În viaţă este ca în natură, sunt ba zile întunecoase, ba zile senine. S-a întâmplat vreodata ca un nor de furtună să nu treacă?! Si este cineva pe lume care sa creadă că nu va trece? Când îţi este greu adu-ţi aminte că există Dumnezeu, care Se îngrijeşte de tine ca un părinte si nu te scapă din ochi. Dacă ai un necaz să stii că Dumnezeu l-a îngăduit,pentru că poate vrea să-ţi cureţe vreun păcat sau să te îndepărteze de la vreun păcat sau, printr-un necaz mai mic, să te ferească de un altul mai mare, ori vrea să-ţi dea ocazia sa-ţi araţi răbdarea si credinţa în El, pentru ca mai târziu să-şi arate mila Sa.
5)Ce înţeleg prin crucile interioare –pe acestea le întâlnim în timpul luptei cu patimile si cu poftele pentru a putea dobândi virtuţile. Spune Sfântul Apostol: „Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreuna cu patimile si cu poftele” (Gal. 5,24). Si l-au răstignit? Asadar, este vorba de o cruce pe care şi-au răstignit aceste patimi si pofte. Care este crucea aceasta? Este lupta cu ele. A răstigni patimile înseamnă a le face neputincioase, a le strivi, a le dezrădacina. Şi observăm şi constatăm că toate patimile sunt dureroase: mânia arde, invidia usucă, pofta trupească vlăguieste, zgârcenia nu te lasă să mănânci şi sa dormi, mândria ne roade ucigător inima şi orice altă patimă ne produce durere.,. Si iaraşi, cine nu este lipsit de patimi? Toata lumea le are. Câta vreme există mândrie, exista toate patimile, căci aceasta este mama patimilor şi credem de multe ori că satisfacerea patimii ne va aduce fericire dar ne aduce chin şi întristare.
6)Ce este Crucea predării de sine în voia lui Dumnezeu-pe această cruce se ridică creştinii cei mai desăvârsiti care caută să se curăţească, să se îndepărteze de patimi.Iar după ce ne-am curăţat să ne predăm jertfă curată şi neprihănită lui Dumnezeu –pentru că jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit…şi atunci vei binevoii jertfa dreptăţii(ps. 50). Aceasta este culmea desăvârsirii crestine, la care este omul în stare sa ajungă. Ea este începutul stării viitoare, de după înviere, când Dumnezeu va fi prezent pe de-a-ntregul în toţi. De aceea, toti cei ce s-au învrednicit sa atingă aceasta stare se pun adesea în contradicţie cu toate rânduielile vieţii pământesti şi ori suferă prigoane si chinuri, ori devin şi sunt consideraţi nebuni întru Hristos, ori se retrag în pustie. Dar cu toate aceste aspecte ale vieţii lor exterioare, înlăuntrul lor sunt unul: sunt uniţi cu Dumnezeu, trăind în inima numaiAcu22Dumnezeu
Să ştim şi să nu uităm că viaţa creştină începe prin pocaintă, se continua prin lupta cu patimile si se încheie prin răstignirea împreună cu Hristos a omului lăuntric curăţit de patimi si prin cufundarea în Dumnezeu. „Aţi murit, spune Apostolul, si viaţa voastra este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu” (Col. 3,3). Dacă ar fi să stăm în faţa celor trei cruci de pe Golgota am putea învăţa despre cele trei feluri ale crucii din viaţa noastră: Simon Cirineul, cel ce a purtat Crucea Domnului, este modelul acelor purtători de cruce care suferă necazuri exterioare,tâlharul înţelept pe cel ce se luptă cu patimile interioare,iar Domnul pe bărbaţii desăvârşiţi răstigniţi prin predarea voii lui Dumnezeu. Dar crucea tâlharului celui rău pe cine reprezintă? Pe aceia care lucrează patimilor. Patimile îi chinuiesc, îi sfâşie, îi răstignesc de moarte, nedându-le nici o bucurie şi nici un fel de speranţă.Cu cine ne asemănăm,cu: Simon Cirineul, tâlharul cel înţelept sau cel ce Îl imită pe Domnul Hristos, sau tâlharul cel rău, din pricina patimilor ce le avem.Pentru că aşa cum ne v-om afla aşa v-om fi judecaţi. Ce trebuie să facem ca să ne mântuim?-să facem ce a făcut Iisus Hristos-adică să ne ducem crucea vieţii noastre asemenea Lui.Amin!
Pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]