Meditaţie la Duminica a patra după Rusalii

(vindecarea slugii sutaşului-Mt.8,5-13)

Textul evangheliei:"In vremea aceea, pe când Iisus intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace in casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc voua: Nici in Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Împărăţia cerurilor. Iar fiii Impărăţiei vor fi aruncaţi in intunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea si scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a insănătoşit sluga lui in ceasul acela." (Matei 8, 5-13)
1De fiecare dată omul când se roagă vorbeşte cu Dumnezeu,dar şi Dumnezeu vorbeşte cu el-Evanghelia Duminicii a IV-a după Rusalii ne arată in mod deosebit importanţa rugăciunii pentru alţii, mai ales când oamenii sunt atât de bolnavi, incât nici nu mai pot să se deplaseze. Dacă prin credinţă, omul Îl recunoaşte pe Iisus Hristos ca fiind Fiul veşnic al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, Care S-a pogorât din ceruri, S-a intrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om din iubire pentru oameni si mântuirea lor,prin rugăciune omul cere ajutorul lui Dumnezeu, ca să primească de la El eliberarea de patimi, curăţirea de păcate, vindecarea de boli şi izbăvirea din necazuri. Prin rugăciune omul işi deschide sufletul si intreaga fiinţă lucrării harului lui Dumnezeu până la unirea desăvârşită cu El-se aşează in faţa lui Dumnezeu şi vorbeste cu El, adică intră in legătură personală cu Dumnezeu, aflat in el prin harul Său.In rugăciune se infăptuieste legătura omului credincios cu Dumnezeu. Pentru omul care se află in stare de rugăciune, Dumnezeu nu mai e doar o temă de gândire, ci o realitate prezentă in faţa lui. Creştinul in momentele de rugăciune nu e singur, chiar dacă nu e cu nimeni dintre oameni in legătură, ci vorbeşte cu Dumnezeu, mai bine zis, e in dialog cu Dumnezeu, căci nu numai el vorbeşte către Dumnezeu, ci şi Dumnezeu vorbeşte către el, raăpunzând cu făgăduinţele şi cu mângâierile Lui la cererile celui ce se roagă, la grijile si la durerile acestuia. 2)Exemple din sfânta scriptură de rugăciuni de mijlocire Din sfânta scriptură a Vechiului ,cât şi a Noului Testament, ne întâlnim cu multe exemple de rugăciuni pentru alţii sau rugăciuni de mijlocire. Astfel proorocul Ieremia exprima acest indemn astfel: "Urmăriţi binele cetăţii, in care v-am dus in robie, si rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!" (Ieremia 29, 7). Apostolul Iacob scrie: "Si vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob 5, 16). Exemplu desăvârşit de rugăciune pentru alţii este rugăciunea Mantuitorului Iisus Hristos pe Cruce când cere Tatălui Ceresc să ierte păcatul celor care-L răstigneau: "Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac" (Luca 23, 34). Prin aceasta, Domnul Hristos implineste propria Sa poruncă: "Iubiti pe vrăjmaşii vostri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc si rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" (Matei 5, 44).Din Evanghelia de astăzi invăţăm că fiecare om care se apropie de Iisus Hristos, in stare de credinţă, smerenie si rugăciune, va fi ascultat de El, mai ales când acesta se roagă pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei inşişii. Un astfel de om milostiv si rugător va simti bucuria pe care a primit-o in suflet sutaşul credincios şi smerit atunci când Mantuitorul Iisus Hristos i-a zis: "Du-te, fie ţie după cum ai crezut!" (Matei 8, 13). Referitor la rugăciunile unora pentru alţii, părintele Dumitru Stăniloae spune: "In rugăciunile ce le facem unii pentru alţii nu ne unim numai cu Dumnezeu, ci si unii cu alţii in Dumnezeu iar puterea lui Dumnezeu circulă atunci in noi ".Există situaţii in viaţa omului când el nu se mai poate ruga pentru sine insuşi: fie că nu mai are luciditatea minţii pentru a formula o rugăciune, fie că e copleşit de prea multă suferintă. In astfel de situaţii, este o mare binecuvantare să ai pe cineva care să se roage pentru tine.In această privinţă, Biserica ne cere să ne rugăm nu numai pentru noi inşine, ci şi pentru toti bolnavii, pentru toti cei suferinzi, pentru cei care ştiu să se roage şi pentru cei ce nu ştiu să se roage, pentru cei care pot şi pentru cei ce nu mai pot să se roage ei insişi, pentru cei care pot să vină la biserică, şi pentru cei ce nu mai pot veni la biserică, ci zac in pat, fie in propria casă, fie in spital, fie in case de bătrâni. Intrucât rugăciunea pentru alţii este vindecătoare de suferinţă şi singurătate, Biserica se roagă in toate slujbele ei pentru cei bolnavi şi cheamă la ajutorarea bolnavilor.Bunătatea milostivă a acestui sutaş roman faţă de servitorul lui, solidaritatea lui cu omul aflat in suferinţă, ne arată că dincolo de ranguri diferite, de functii diferite in societate, si stări ale vieţii, ceea ce contează in primul rând este demnitatea umană, valoarea fiecarui om in faţa lui Dumnezeu, chiar si atunci când omul nu mai poate fi eficient, când nu mai este activ sau productiv din cauza bolii ori a vârstei prea inaintate.In faţa bolii care il chinuia pe servitorul său, sutaşul nu poate face nimic, intrucât nu are capacitatea de a schimba starea de boală a servitorului său intr-una de sănătate deplina. De aceea, el merge la Iisus, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Vindecătorul Care face minuni. Văzând grija stăpânului faţă de sluga sa –Mântuitorul ii spune: "Voi veni şi il voi vindeca" (Matei 8, 7). Dar sutaşul nu se consideră vrednic de o cinste atât de mare, şi anume ca Iisus Hristos Domnul să intre in casa lui. De aceea, a zis: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu". Când I-a zis lui Iisus: "Doamne, nu sunt vrednic", sutaşul L-a mărturisit deja pe Iisus ca fiind Domnul sau Stăpânul vietii.Evanghelia de astăzi poate fi o prefigurare a rugăciunii Bisericii lui Hristos, care se roagă pentru toţi oamenii aflaţi in boala şi in nevoi. Niciodată Biserica nu se roagă numai pentru sine, ci şi "pentru pacea a toata lumea", "pentru imbelşugarea roadelor pământului", "pentru vremuri cu pace", pentru cei bolnavi, pentru cei robiţi, pentru cei in necazuri şi in nevoi etc ..Din rugăciunea sutaşului credincios pentru sluga lui suferindă vedem puterea rugăciunii fiecărui credincios pentru cei care se află in suferinţă.Inţelegem, aşadar, că este de mare ajutor şi mult folositoare rugaciunea pentru altii, nu numai pentru noi insine; mai ales este folositoare rugăciunea pentru oamenii care se află in suferinţă, "pentru tot sufletul creştin necăjit şi intristat", cum se spune in rugăciunile noastre de la Litia care insoteste Vecernia . 3)Trebuie să ne rugăm pentru aproapele nostru nu numai atunci când el se află intr-o grea suferinţă sau in felurite necazuri, ci mai ales suntem datori a ne ruga pentru cel de lângă noi şi cand acesta se află sub povara grea a patimilor si ispitelor. Nu este suficient sa ajutăm pe cineva doar cu sfatul bun, care uneori poate porni din egoism sau din slava deşartă şi care poate deranja pe cel căruia ii este adresat, ci odată cu sfatul bun, dat cu multa smerenie, trebuie să ne si rugăm lui Dumnezeu, Care "cunoaşte inimile si cele dinlăuntru ale omului", pentru izbăvirea celui care este stăpânit de păcate grele, acestea fiind boli ale sufletului, iar Dumnezeu va schimba in bine mintea şi inima lui, adică modul de-a gândi şi de-a simţi. Scurte concluzii:Ascultată cu atenţie, Evanghelia de azi ne indeamnă sa inmulţim rugăciunea pentru cei bolnavi, pentru cei suferinzi, să ii vizităm pe cei care nu se mai pot deplasa, să-i ajutăm pe cei căzuţi in patimi impovărătoare să se ridice din ele, să alinăm suferinţa oamenilor prin prezenţa noastră iubitoare şi rugătoare, milostivă şi ajutătoare lângă ei. Chiar dacă prin rugăciunile noastre nu se vindecă bolnavii imediat, in chip miraculos, totuşi aceste rugăciuni ajută mult sufletul lor, alină suferinţa lor şi intăresc iubirea fraţească intre cei bolnavi şi cei sănătoşi."Sfantul Ioan de Kronstadt indeamnă la rugăciunea pentru alţii prin aceste cuvinte: "Roagă-te pentru toţi aşa cum te-ai ruga pentru tine, cu aceeaşi sinceritate si fervoare; priveşte la infirmităţile şi bolile lor ca şi cum ar fi ale tale, la ignoranţa lor spirituală, la păcatele şi poftele lor, ca la ale tale, la tentaţiile lor, la nenorocirile şi intristările lor, ca şi cum ar fi ale propriei tale persoane. O astfel de rugăciune va fi acceptată cu mare bucurie de Tatăl Ceresc, Tatăl tuturor, a Cărui iubire nelimitată imbraţişează toate făpturile".Şi o astfel de rugăciune este benefică în primul rând pentru tine-de ce ?-pentru că starea de sănatate spirituală a sufletului este iubirea milostivă, nu egoismul, izolarea sau nepăsarea faţă de suferinţa altuia, deşi acestea se intâlnesc tot mai mult intr-o societate in care lăcomia de avere şi de putere ii dezumanizează pe oameni. Evanghelia de astăzi ne indeamnă să ajutăm pe cei in suferinţă, prin rugăciune şi fapte bune, iar ajutându-i pe ei, cultivăm sănătatea spirituală a sufletului nostru ca lumina a iubirii milostive, spre slava Preasfintei Treimi si mântuirea noastră. Amin!
pr. Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]