MEDITAȚIE LA DUMINICA TOMII: Vederea lui Dumnezeu prin rugăciune și credință

pr. Vasile Beni
HRISTOS   A   ÎNVIAT !
Vederea lui Dumnezeu prin rugăciune și credință               
Este titlul pe care l-aș da acestei scurte meditații nu înainte de a spune că Învierea lui Iisus a fost un eveniment copleșitor,așteptat și greu de crezut ,și așa cum a fost atunci așa este și astăzi.Din comportamentul lui Toma, învăţăm că virtutea credinţei nu este un dar primit o singură dată şi în mod definitiv: mereu omul este chemat să-şi reînnoiască credinţa sa în Iisus –care a murit și a înviat – care cere acelora care-L urmează, să propovăduiască lumii întregi Învierea Sa.Și de multe ori simţim cât de mult comportamentul apostolului Toma ne este specific, fie nouă, fie altor creştini care trec prin mari încercări, iar pentru a crede – asemenea ucenicului amintit – pretindem probe, dorim să atingem cu mâna, pentru a ne convinge că Iisus încă este viu.                                                                                Poate ne întrebăm cum de Toma nu crede imediat? Poate că ceilalţi ucenici nu au ştiut să-i vestească cum trebuie Învierea Domnului. Nu au fost destul de expliciţi şi convingători.Toma lipsea,în prima zi a învierii când Iisus a intrat prin ușile încuiate și când ceilalți ucenici i-au zis:,,am văzut pe Domnul –el le răspunde că nu v-a crede până ce nu v-a pune degetul său și mâna sa în semnul cuielor și în coasta lui Iisus”. Și am putea spune că apostolul Toma are multe în comun cu noi sau noi cu el. Pentru noi este mai importantă “necredinţa” Sf. Toma, decât credinţa celorlalţi apostoli, deoarece asemenea lui şi noi, de multe ori, experimentăm dificultatea de a crede, dacă privim numai la “nebunia crucii”, la necazurile care se abat peste viaţa noastră. Cine dintre noi, în clipele de suferinţă şi de dezamăgire, nu a trecut prin aceleaşi dificultăţi ca şi Toma?Prin urmare, reacţia lui Toma este un mare dar pentru noi, ajutându-ne să ne întâlnim cu slăbiciunile noastre umanecu necredinţa noastră, chiar şi atunci când suntem vizitaţi de Cel Înviat.Toma a trecut prin niște chinuri ale îndoielii,câți dintre noi nu suferim de îndoila că Dumnezeu ne v-a ajuta.Când Iisus se arată după opt zile şi adresează lui Toma nu îl ceartă, ci îi arată şi lui toată iubirea Sa. Este Iisus, Cel care fuge după omul aflat pe calea necredinţei,pentru că Iisus ştie să aştepte, să respecte ritmul nostru, ştie cum şi când să ne luminezeDomnul îşi exprimă grija Sa şi faţă de Toma dar și față de noi. Nu-l învinuieşte pentru necredinţa lui, ci-i arată doar semnele patimii Sale. Şi semnele iubirii infinite ale lui Hristos vor lumina mintea şi inima lui Toma.Răbdarea pe care Iisus o are cu Toma, demonstrează că Dumnezeu ştie să aştepte, până când ne hotărâm să povestim cu El. Domnul cunoaşte greutăţile noastre pe calea credinţei şi faptul că ne este greu să pătrundem în lumea invizibilă, nouă – celor obişnuiţi cu lucrurile vizibile – care dorim să controlăm, să măsurăm şi să atingem cu mâinile noastre totul, în timp ce infinitul este ceva care depăşeşte mereu capacităţile noastre.Toma simbolizează nevoia noastră de a vedea, înainte de a crede. El ne spune că a crede, nu este uşor pentru nimeni! Tocmai de aceea, Iisus nu-l condamnă, ci îl ajută să creadă. Ne întrebăm cine este personajul principal al acestei evanghelii ,nu Toma- ci Iisus, care aleargă în întâmpinarea omul lovit de tragediile vieţii şi de moarte,de aceea ,,,fericiţi sunt cei care vor crede”. Noi pretindem de multe ori să vedem, pentru ca să credem, dar Iisus – gândindu-se la noi – corectează această dinamică: “Fericiţi cei ce n-au văzut și au crezut”. Am amintit la începutul acestei meditații despre vederea lui Dumnezeu prin rugăciune și credință de aceea haideți să ne oprim la cele două lucruri:
1)Vederea lui Dumnezeu prin rugăciune-și aici m-aș opri la cuvintele unui mare professor:,L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărți, în idei și în simboluri. Dar acestea nu-mi dădeau nici pace, nici dragoste. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinților Părinți că este posibil să-L intâlnești pe Dumnezeu cu adevărat în rugăciune. Atunci, cu multă răbdare, m-am așezat pe treabă. Astfel, am înțeles, puțin câte puțin, că Dumnezeu este aproape, că mă iubește și că, lăsându-mă umplut de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalți. Am ințeles că iubirea este comuniune cu Dumnezeu și cu cel de lângă tine. Și că, fără aceasta comuniune, lumea nu este decât tristețe, rușine, dezolare, masacre. Numai dacă va voi să trăiască in aceasta iubire, lumea va cunoaște viața veșnică.” (Părintele Dumitru Stăniloae).Apostolii erau adunați la rugăciune când Iisus a intrat prin ușile încuiate.                                                            2)Cunoașterea lui Dumnezeu prin credință-Toma crede în Învierea lui Hristos după ce Îl vede cu ochii trupeşti şi Îi atinge rănile de pe trup cu mâna sa, însă Mântuitorul îi spune ucenicului Său îndoielnic că mai înaltă decât cunoaşterea prin simţuri este cunoaşterea spirituală prin credinţa care vine din auzire şi înţelegere duhovnicească, nu neapărat din atingere şi vedere trupească. Credinţa, ca relaţie a omului cu Dumnezeu, se naşte în interiorul omului, în inima sa, după ce a primit cuvântul lui Hristos. “Credinţa este din auzire, iar auzirea, prin cuvântul lui Hristos”(Romani 10, 17). Deci, credinţa vine din cuvintele Evangheliei, din învăţătura Bisericii, din cuvântul preotului, din cuvântul de învăţătură creştină auzită de la mama şi tata sau de la bunici în anii copilăriei, aceştia fiind primii dascăli în viaţa omului. Credinţa se mai poate naşte şi creşte din citirea cărţilor sfinte sau din sfatul sincer al unui prieten credincios. Prin urmare, credinţa nu este o vedere fizică, trupească, prin simţuri, ci este o vedere sau o înţelegere spirituală, o cunoaştere cu ochii minţii a realităţilor spirituale nevăzute şi netrecătoare.Evanghelia de astăzi se termină cu o învăţătură sau o concluzie esenţială referitoare la credinţă: “Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui” (Ioan 20, 31).Amin!
 
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5