MEDITAȚIE LA DUMINICA A TREIA DUPĂ RUSALII

Despre grijile vieții

         Textul evangheliei“Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi viclean, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6,22-33)                                                                                                             După învăţătura Bisericii, Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi ci şi purtătorul de grijă. Aşa cum noi purtăm de grijă copiilor noştri sau celor dragi, sau lucrurilor pe care le avem, tot aşa ne poartă de grijă bunul Dumnezeu.    Dar cu toate acestea cred că nu este om care, de-a lungul vieţii sale, să nu fi fost, la un moment dat, împovărat de griji. Grija îl apasă şi pe cel ce se gândeşte la ce va mânca mâine sau cu ce-şi va plăti rata la bancă, dar şi pe filosoful care găseşte că fiinţa omului este una definită de îngrijorare (de aceea se şi vorbeşte, după Heidegger, despre omul-grijă). Grijile ajung să ne copleşească cu totul şi toată energia noastră, toată viaţa noastră o investim în îngrijorările noastre. Oricât de bogaţi am fi, oricât de bine am fi poziţionaţi social, oricât de multă ştiinţă am avea, tot avem griji. Pentru unii ca aceştia, pentru fiecare dintre noi, de fapt, Mântuitorul are un cuvânt cuprins în pericopa evanghelică intitulată „despre grijile vieţii”.Evident, în cuvântul Său despre griji, Mântuitorul nu spune să nu facem nimic: nu spune să nu munceşti, nu spune să nu mergi la şcoală, nu spune să nu încerci să îţi faci datoria acolo unde eşti – „cine nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 10), – ci spune să nu ne îngrijorăm pentru asta, să nu devină o obsesie asta, să nu devină grija noastră principală. Să nu ne lăsăm împovăraţi de aceste preocupări, ci să le facem pe toate cu nădejde că Dumnezeu este Cel care ni le dă pe toate. Cel mai adesea, noi ne închipuim că pe toate le obţinem cu puterile noastre omeneşti, prin râvna noastră, prin munca noastră. Uităm că pe toate le-am primit şi le primim din mâna lui Dumnezeu. Uităm că însuşi trupul nostru, însăşi viaţa noastră sunt primite de la Dumnezeu. Şi atunci Hristos ne spune: dacă Eu ţi-am dat viaţa, ţi-am dat un trup, oare nu-ţi voi da şi hrană, şi îmbrăcăminte pentru acest trup? Ce-i mai de preţ: trupul sau îmbrăcămintea? Viaţa sau hrana? Pentru orice om cu judecată sănătoasă e limpede că cine are bunătatea de a le dărui pe cele mai de preţ, le va oferi şi pe cele mărunte. În Evanghelia acestei Duminici, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că trebuie să dăm prioritate sau întâietate vieţii spirituale şi libertăţii noastre sufleteşti pentru a nu fi înrobiţi de grijile pentru bunurile materiale.Poate, mai mult ca oricând, în zilele noastre providenţa divină adică purtarea de grijă a Creatorului faţă de creaţie este contestată, dacă nu chiar tăgăduită total. Motivul contestării îl constituie, printre altele, marile nedreptăţi ce se pot observa astăzi în lume , dar care, de altfel, s-au făcut remarcate pe tot parcursul istoriei. În stresul alergăturii cotidiene, în vederea câştigării celor absolut necesare vieţii, suntem atenţionaţi de Hristos să nu pierdem din vedere că Cineva veghează totuşi deasupra noastră. Suntem, aşadar, anunţaţi că Dumnezeu poartă încă grijă de noi toţi, în toate împrejurările vieţii, de la naştere şi până la moarte, şi ni se cere să avem credinţă că tot ce ni se întâmplă în viaţă, bun sau mai puţin bun, nu este cu totul întâmplător.Se pot întâlni adesea în viaţă destui oameni care şi-au câştigat şi consolidat credinţa, mai mult datorită necazurilor şi încercărilor vieţii, decât din avantajele ori binecuvântările acesteia. Nu de puţine ori, Dumnezeu Îşi descoperă pronia Sa, evident, pentru cel care are ochi să o vadă, chiar prin lucrurile mici, aparent insignifiante, dar cu urmări majore pentru întreaga viaţă. Prin cuvântul Său, Hristos nu ne învaţă că nu se cuvine să mai avem grija procurării celor necesare vieţii personale sau cele ale membrilor familiei de care suntem responsabili şi nici nu opreşte pe cineva de la a mai lucra, ci opreşte doar de la grija şi goana exagerată după câştiguri superflue, care ne duc în ispita uitării totale de Dumnezeu şi de suflet..                                                                 

  Concluzia Evangheliei de astăzi este cuprinsă într-o singură frază: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33). Zadarnic ne ostenim zi și noapte pentru cele trecătoare. În zadar alergăm fără rost după lucruri nefolositoare care pier odată cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercetăm, nici de moartea cea grabnică și de judecata lui Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toți dorim cât mai multe. Toți visăm averi, cinste, sănătate și viață fericită. Dar de faptele creștinești, de rugăciune, de iertare, de pocăință și de Dumnezeu aproape toți uităm. Am uitat de poruncile Lui, de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mântuitoarele învățături ale Sfintei Evanghelii, punând nădejdea numai în mâinile, în mintea și în mândria noastră. Poate de aceea mulți creștini nu au adevărata pace și mulțumire sufletească.Să ne întoarcem din nou la Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne așteaptă. Să nu ne mai mândrim cu mintea noastră, să nu ne punem nădejdea în mâinile noastre, nici în viața aceasta trecătoare. Ci numai în Dumnezeu să credem, în El să nădăjduim, Lui numai să I ne închinăm, la Biserica lui Hristos să mergem cât mai des și prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mântuirii noastre.În toate cele bune să fim întâi. Și la lucrul mâinilor și la biserică și la milostenie și la post și la rugăciune. Cu mâinile să lucrăm, dar cu mintea să ne rugăm. Cu picioarele să călătorim pe calea vieții, dar cu limba să lăudăm pe Dumnezeu și să dăm sfaturi duhovnicești. Să creștem copiii în frică de Dumnezeu, să trăim în pace cu iubitorii de pace, iar de cei răi, răzvrătitori, eretici și robiți de patimi să ne ferim, ca să nu cădem în cursele lor.Cum putem să căutăm împărăţia lui Dumnezeu în fiecare zi, ne spune Sf. Ioan Gură de Aur: „Când ne trezim să ne uităm la cer, acolo unde Dumnezeu îşi are tronul şi ne poartă de grijă, apoi să privim spre pământ, unde vom ajunge când Dumnezeu va vrea, iar apoi să privim împrejurul nostru şi să privim pe cei care sunt bolnavi, în suferinţă, să ne însemnăm cu semnul sf. cruci, să-i mulţumim şi să-i cerem ajutor”.
Când venim la Biserică suntem în împărăţia lui Dumnezeu pentru că la începutul Sf. Liturghii preotul zice: Binecuvântată împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh - care împărăţie? – a Sfintei Liturghii şi a sfintei Treimi pentru că prin fiecare Liturghie vine împărăţia lui Dumnezeu.
Din Evanghelia Duminicii a treia după Rusalii trebuie să învăţăm că prioritar este sufletul şi apoi trupul.De aceea  înţeleptul Solomon,  ne dă sfatul să avem o viaţă cumpătate şi i se adresează lui Dumnezeu zicând: „sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă ca nu cumva, săturându-mă, să mă leapăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu” (Proverbe 30, 8-9).În încheierea acestei meditații haideți să ne oprim la versurile unei poezii care ne spun:


Cât de frumos Tu Doamne faci,natura să-nflorească./                              

Zidirea toată o îmbraci cu mila Ta cerească./                                                    

Și iarba toată Tu răsari și spini și pălămidă./                                                    

  Și bruma peste tot presari când lumea e aridă./                                                

  Și peste munți și văi stropești cu ploi din visterie/                                          

Și pe copaci înveselești crescând cu bucurie/                                                     

Cu vii culori împodobești pe maci și crizanteme/                                        

Miros frumos le dăruiești și le –ngrijești la vreme……                               

Și nouă celor ce ne-ai dat chip și asemănare/                                                     

Și-n nări viață ne-ai suflat ne ceri doar ascultare.

Amin!     

USR-PLUS

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]