Pr. Vasile Beni

Meditaţie la Duminica a VII-a după Paşti

(A orbului din naştere, Ev. Ioan 9,1-38)

În Duminica a şasea după Sfintele Paşti, Biserica aminteşte despre minunata vindecare a orbului din naştere.
Minune pe care Iisus a săvârşit-o pentru ca să-şi arate încă o dată dumnezeirea Sa, dar care ne oferă prilejul de a medita pe scurt asupra celor două aspecte din viaţa noastră: - orbirea trupească şi orbirea sufletească.

1. Orbirea trupească
Dintre toate bunurile cu care omul este înzestrat de Bunul Dumnezeu, cel mai de folos este sănătatea. Dintre toate simţurile, cel mai de folos este văzul.
Să nu vezi chipul mamei, culorile naturii, verdele copacilor, chipul celor dragi de lângă tine, să nu vezi răsăritul şi apusul soarelui. Viaţa unui asemenea om este una umilă pentru că este nevoit la un colţ de stradă să întindă mâna şi să ceară milă şi îndurare. Dar Mântuitorul, văzându-l şi cunoscându-i necazul, L-a vindecat, după care l-a întrebat: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este Doamne ca să cred în El”, şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut” şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: cred Doamne şi s-a închinat Lui” (Ioan 9,36-38)

2. Orbirea sufletească – ce este?
Un om este orbit sufleteşte, spiritual, când uită de Dumnezeu şi de poruncile Lui, când este orbit de bani, onoruri şi nu mai este conştient că este trecător prin această lume.
Omul orbit sufleteşte nu mai ştie de Dumnezeu, nu îi mai ascultă porunca de a merge să se spele în scăldarea Siloamului, care este Sf. Spovedanie. Nu mai vorbeşte cu Dumnezeu prin sfintele rugăciuni şi nu mai vrea să mărturisească celor din jur toate facerile de bine pe care i le-a dat Domnul, considerând că are totul numai datorită muncii lui.
Vedem în jurul nostru zilnic oameni orbiţi sufleteşte, care nu mai văd şi nu mai aud nimic din cele dumnezeieşti. Ne întâlnim cu oameni egoişti, invidioşi, trufaşi, nemiloşi, profitori, necinstiţi, falşi în cuget şi în simţire, care una fac şi alta gândesc.
De aceea trebuie să fim atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi să luăm aminte la toate poruncile Domnului şi să ne facem în fiecare zi un examen al propriei noastre conştiinţe, la felul cum ne-am comportat în familie, în societate sau la locul de muncă.
Pentru că orbirea sufletească este cu mult mai primejdioasă decât cea trupească şi un asemenea orb este mai nenorocit decât orbul Bartineu.
Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe soarele dreptăţii şi Părintele Luminilor, cu strălucirea harului Său.
Să rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ferească de orbirea sufletească şi să ne ajute cu toate evenimentele din viaţa noastră să le vedem şi să le interpretăm prin prisma învăţăturii lui Dumnezeu. Şi, vieţuind în acest mod, să ne învrednicim de lumina sfântă a lui Hristos. Amin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5