In Memoriam Valeria Peter Predescu (1947-2009)

Valeria Peter, căsătorită Predescu, s-a născut în comuna Telciu, la 24 octombrie 1947, înregistrată oficial pe 26 octombrie,pe Valea lui Stan (un fel de stradă), denumită de ea simbolic „Valea Dragostei”, cu o lungime de circa 5-6 km, ce duce sub vestita „Măgură” şi o lărgime de 1,5-2 km, unde până nu demult a funcţionat şi o şcoală elementară de 4 clase. Părinţii săi, mama Eleonora, originară din Telciu, iar tatăl Ioan Peter, cu rădăcini din Săcelul Maramureşului.

Primele 7 clase le-a urmat la Şcoala Generală din Telciu, unde a fost o elevă silitoare, cu rezultate bune la învăţătură, dornică să-şi facă o meserie în viaţă. De prin clasele a III-a – a V-a, a fost prezentă pe scena şcolii şi a Căminului Cultural din Telciu, construit în anul 1921. Arta cântecului popular a deprins-o de la mama sa, Eleonora, dar şi de la tatăl, Ioan Peter, de la mulţimea de femei ale satului, care la şezători, clăci, seceriş şi culesul fructelor de pădure, la strângerea fânului de pe hotar, telcencele erau mereu cu cântecul, pentru a avea spor la lucru, a-şi deschide sufletul. Aşa am cunoscut-o eu, o ştiu de mic copil, din pruncie. Astăzi, lucrurile s-au mai schimbat. Şezătorile şi clăcile sunt aproape pe cale de dispariţie. Războiul de ţesut (teara cu stative) este prezentă în tot mai puţine case. La fel şi caierele cu lână, cânepă, sucala, vârtelniţa şi meliţa pentru producerea fuiorului de in şi cânepă.

Valeria Peter Predescu este o simbioză reuşită,de excepţie ale acestor cântăreţe ale Telciului ce s-au afirmat prin cântec între 1935-1985, multe anonime, iar altele aduse la lumină de către doamna cântecului popular năsăudean.

S-a căsătorit de la o vârstă fragedă cu Adrian Predescu, impiegat la CFR, cu care şi-a împărţit dragostea şi familia, Adrian lucrând în aproape 20 de gări ale CFR în judeţele Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Bihor şi Cluj. Cu acesta are 2 copii reuşiţi, Adrian şi Nicolae, care la rândul lor au copii, nepoţi şi nepoate, cu care Valeria tot timpul se mândrea, ca tânără bunică.

Pe timpul cât a locuit cu familia la Năsăud, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, s-a calificat în meseria de cofetar. Şi-a terminat studiile liceale, iar după 1990 s-a înscris la Facultatea de Etnografie şi Folclor din Bucureşti, unde a parcurs doar 3 ani.

S-a lansat în plan regional şi naţional, începând cu anul 1972, la Studioul de Radio Cluj, sub coordonarea redactorului de emisiuni Dumitru Vârtic, originar din Năsăud. A fost prezentă la concursul „Floarea din grădină”, pe care l-a câştigat, fiind deosebit de apreciată de folcloristul şi etnologul Mihai Florea, după care afirmarea sa a fost deplină, de neoprit, deşi s-a confruntat şi cu multe obstacole şi greutăţi, unele inerente vieţii.

A parcurs ţara în lung şi lat cu cântecele sale. A fost prezentă pe scenele majorităţii marilor oraşe, cele mijlocii şi mici. A fost prezentă cu cântecele sale pe zeci şi sute de scene din sate şi din comunele de pe întreg teritoriul României: Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Bihor, Banat, Maramureş etc, dar şi în Bucovina şi Basarabia. Peste tot a fost apreciată şi respectată. Mărturie sunt zecile şi sutele de scrisori ce ar merita să fie publicate într-un volum. Valeria ţinea foarte mult la arhiva sa personală. Avea planuri mari… dar s-a stins ca o mare stea căzătoare pe mijlocul cerului. Opera sa, în schimb, a rămas, fiind o sursă de inspiraţie pentru tineret..

Are un număr de 62 de discuri şi CD-uri, a făcut zeci şi zeci de turnee în ţară şi străinătate. A cântat pe scenele a peste 20 de ţări: Franţa, Germania, Italia, Spania, Polonia, Israel etc., unde a fost prezentă de 2-3 sau patru ori. Steaua sa a căzut în 27 aprilie 2009, în acelaşi an cu cea a lui Ion Dolănescu, care ne-a lăsat circa 50 de discuri şi CD-uri.

Valeria s-a stins în plină putere de muncă, subit şi fulgerător, într-o dimineaţă foarte rece de sfârşit de aprilie 2009, după ce cu 2-3 zile înainte a fost la Bucureşti, la TVR-1, la emisiunea „Odată-n viaţă” şi Antena 2, unde şi-a spus deschis şi sincer toate ofurile, împlinirile, bucuriile, dar şi necazurile cotidiene ale vieţii, unele produse de oameni răi şi becisnici. Este suficient aici să amintim procesul ce i s-a înscenat fiului său Nicolae (de 43 de ani atunci, 2007), numele Valeriei fiind pus în „faţă” …. deşi fiul ei era de mult trecut de 18 ani, adică major, responsabil de faptele sale. Nu vom da nume, căci cei în cauză, cu înscenarea, într-un ziar de scandal, se cunosc. Nu merită să fie pomeniţi. Dumnezeu îi va avea în grijă… şi la timpul cuvenit le va dărui răsplata.

Acest proces ordinar, dat pe unele posturi radio-TV au dărâmat-o şi afectat-o psihologic, chiar dacă era o fiinţă luptătoare, inima ei nu a rezistat. Acum Nicu, fiul ei se află în proces cu statul român şi german care nu i-au găsit nici cel mai mic motiv pentru care a fost arestat, închis mai mult de un an.

În memoria Valeriei Petre Predescu, la dispariţia ei de pe această lume, ….., să-i păstrăm memoria şi faptele neîntinate, căci a fost un artist de excepţie, un om generos care lasă posterităţii un repertoriu bogat, amplu, şi greu de egalat. A fost Cetăţean de Onoare al municipiilor Bucureşti şi Bistriţa, oraşului Năsăud şi comunei Telciu.

Valeria a fost o doamnă generoasă. A scris în cele trei cărţi ale sale despre circa 50 de rapsozi populari, din multe localităţi ale judeţului Bistriţa-Năsăud. I-a înregistrat şi le-a făcut CD-uri pe banii ei. Le-a pus chipurile în cărţile sale. A fost un cercetător şi culegător de folclor autentic, ce se pot constitui în surse şi izvoare pentru teze de doctorat.

Dumnezeu s-o odihnească în pace, acolo la Telciul ei drag, în cimitirul din faţa impunătoarei biserici, o adevărată Catedrală.

Să-ţi fie somnul lin şi să fii mulţumită pentru tot ce ai făcut pentru telcenii tăi şi întreg judeţul Bistriţa-Năsăid.