Menuţ Maximinian: Omul! Ce cuvânt minunat!

Înaintea poetului se aşază toate cuvintele lumii pentru ca ele mai apoi, în atelierul de creaţie al acestuia, să devină nemurire. Deşi născut la Aref pe Argeş, Horia Bădescu este cunoscut ca poetul ce a cântat Clujul, de aici, din inima Transilvaniei trimiţând razele liricii sale departe în lume. Laureat al mai multor premii ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, al Premiului „Eminescu” al Academiei Române şi al Premiului European de poezie francofonă „Leopold Sedar Senghor”, Horia Bădescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru al Maison International de la Poésie de Bruxelles şi al CIRET, membru de onoare al Academiei Francofone şi al Uniunii Poeţilor Francofoni, membru fondator al grupării Echinox şi al Societăţii Culturale şi Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”. Este autorul a mai bine de treizeci de volume de poezie, eseuri şi romane, publicate în România, Franţa, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Pentru implicarea sa ca prozator, eseist, jurnalist şi diplomat pentru promovarea culturii române a fost distins cu titlul de comandor al Ordinului naţional român Meritul Cultural şi de cavaler al Ordinului naţional francez Les Palmes académiques. Suntem în ceas aniversar şi ne bucurăm, împreună, de oglinda ce surprinde scrisul unui important nume din generaţia actuală care aşază în versuri o stare de spirit ce surprinde lumina. Am în faţă volumul „Dinaintea ta merge tăcerea” din Seria de autor de la Editura Şcoala Ardeleană. Vedem mesajele ce pornesc în lume prin intermediul poeziei, zbaterea dintre zi şi noapte şi, mai ales, dorinţa omului de a străbate drumul drept al vieţii sale: „de o parte atotoputernica zi/ de cealaltă întunericul/ cu umbra lui în el/ măsurându-se/ de o parte fiinţa Lui/ neajunsă sieşi/ de cealaltă plânsul oaselor scurse/ de carnea neantului/ durerea zilei moarte înainte de naştere”. Horia Bădescu cântă poezia cu fiecare bătaie a inimii: „tu eşti fără de ieri şi fără de mâine/ tu eşti eternul acum/ tu eşti cea pentru care/ cânt şi mor deopotrivă/ cu fiecare bătaie a inimii/ cu fiecare răsuflare”. Poetul poartă pe cărările lumii cenuşa zilei de ieri şi cea a zilei de azi, având puterea de a surprinde lacrima cerului, tăcerile ploii şi miracolul creşterii firului de iarbă, toate în poemele ce umblă desculţe pe drumul dintre două timpuri. Muzicalitatea versurilor a surprins dintotdeauna la Horia Bădescu, poezia sa fiind una aşezată pe raftul preferat al cititorilor. Numind poeţii „copiii cerului”, Horia Bădescu este conştient de talantul primit, poezia sa fiind o ofrandă, dar şi un dialog cu Divinitatea: „unde se duc, Doamne, vorbele/ aşa desculţe şi în picioare goale”. La fel precum lumina Învierii pătrunde în întunericul vieţii, poetul surprinde şi el chipul lumii, pe moarte cu viaţa scriind, până când cuvântul ajunge „pe drumul care coboară-n/ străfundul inimii tale”. Cuvântul este cel care poate să aducă frumuseţe în viaţa noastră, iar Horia Bădescu a dăruit din plin clipe de reală bucurie celor care i-au citit poezia. Apărător al limbii române, atrăgând de multe ori în eseurile sale atenţia asupra degradării de către unii oficiali ai acestuia, poetul vorbeşte despre aceasta ca „pâine spre fiinţă” dătătoare de hrană sufletească: „dă-ne nouă, sfinte stăpâne/ doar suferinţa/ şi întreagă fiinţa/ Limbii române”. Sperăm ca mesajele din această ediţie aniversară a „Răsunetului cultural” să-i bucure atât pe sărbătorit, cât şi pe cititorii noştri. Încheiem cu versurile poetului care spun „Omul! Ce cuvânt minunat!” şi la fel precum el însuşi ne îndeamnă „bucură-te de ziua care începe”, îi urăm şi noi bucurii nemărginite, sănătate şi inspiraţie. La mulți ani!