Merele de aur - marca POMBIS - spre deliciul şi sănătatea consumatorilor

Cu siguranţă că Prâslea cel Voinic, din cunoscutul basm ar fi invidios dacă ar vedea merele de… aur, mari, rumenite, sănătoase, ale prestigioasei firmei bistriţene Pombis. E toamnă, cum nu fu mai frumoasă, iar livezile firmei de peste 270 hectare în total, vuiesc a viaţă. Este încununarea muncii de un an, când se cântăreşte strădania unui ciclu de producţie. În pomicultură este foc continuu. Şi când este repaus vegetativ nu există pauze. Livada trăieşte şi are nevoie şi de oameni, să-i simtă aproape, să-i audă cum le bate inima alături. La Ciceu Mihăieşti, unde m-am aflat într-o zi oarecare, se lucrează ca într-un stup de albine. Fiecare ştie ce are de făcut. Chiar dacă directorul Aurel Onigaş nu se află în permanenţă aici, angajaţii şi sezonierii îşi văd liniştiţi de muncă. Directorul Onigaş n-are astâmpăr. Cu vreo 2-3 telefoane comunică cu lumea. Mai mult decât o telefonistă. Cu beneficiarii, cu contabilitatea, cu mecanizatorii, cu cei de la pază, de la reparaţii ambalaje, cu mulţi, foarte mulţi doritori în a-şi procura fructele sănătăţii, marca Pombis. O zi de muncă în ferma din Ciceu Mihăieşti sau Dipşa nu seamănă una cu alta. Astăzi, unii sunt în livadă la recoltatul merelor, Simi Marc dirijând forţa de muncă acolo unde este nevoie, 20 de tractoare cu furci de încărcat, vreo 5 tractoare duc containerele goale şi le aşază, în ordine, pe rânduri în livadă, iar alţii sunt la livrarea merelor către industrializare şi consum. În fermă, ne spune ing. Onigaş, sunt două circuite, aidoma celor existente în vremea aprovizionării Berlinului, în perioada blocadei, unul pe care vin merele din livadă, iar celălalt pe care se duc containerele goale şi sunt lăsate între rândurile de pomi spre a fi încărcate cu mere. Am stabilit şi traseele pe unde circulă spre a nu se întâlni şi încurca unii pe alţii. Acum, cum se poate vedea, s-a încărcat o maşină de mere pentru industrializare, destinaţia Carei, şi o alta pentru consumul bucureştenilor.

Firma Pombis administrează, la Ciceu Mihăieşti şi Dipşa, o suprafaţă de 265 hectare şi, respectiv, 30 hectare. Prunul ocupă 33 hectare şi 15 hectare livadă tânără, la Dipşa. Producţia de prune a fost bună. Am recoltat în jur de 700 tone. La început am fost foarte disperaţi, pe urmă nu am mai făcut faţă la livrări. Am vândut în Austria 14 camioane cu prune, 3 în Rusia, precum şi la fabricile de magiun din Râureni şi Topoloveni. Şi apoi la pieţari, fiindcă nu-i refuzăm nici pe aceştia.

Recoltarea merelor, la Pombis, este în plină desfăşurare. Facem cam 3000 tone pentru industrializare, ne spune Aurel Onigaş, dar apare o problemă, cu subvenţionarea care acoperă doar transportul. În atari condiţii, îţi vine să laşi merele în câmp, neculese, să nu le recoltezi. Aşa-i, din păcate, privită subvenţionarea pomiculturii, a merelor aducătoare de sănătate pentru fiecare consumator. Cred că despre subvenţionare se poate vorbi la trecut. Din nefericire pentru pomicultori. Dacă anii trecuţi luam pe o maşină cu mere 90 milioane lei, acum încasăm doar 15. Dacă situaţia se va menţine, cred că anul viitor ne vom restrânge activitatea, ne spune cu vădită supărare şi nemulţumire directorul Onigaş. Cum se poate vedea, livada arată minunat. Şi cea tânără a dat o recoltă foarte bună. Cel puţin 10 tone de Golden au fost livrate, vom face încă 4.000 tone pentru consum. Faţă de anul 2008, producţia este dublă. Firma bistriţeană, etalon al pomiculturii judeţene şi nu numai, s-a modernizat cu fonduri Sapard, am construit un depozit frigorific de mare capacitate la Ciceu Mihăieşti. Ce ne făceam, de exemplu, cu prunele, unde le depozitam pentru păstrare până la livrare dacă nu aveam aceste celule frigorifice. Nu avem spaţii, pe afară, prin hală totul era ocupat. Şi la Dipşa suntem în faza de finalizare parţială a unui depozit pentru fructe. Cu o „tehnologie” nu prea costisitoare, punem la punct un spaţiu frigorific, alături de un altul pentru desfăşurarea muncii. Şi nu ne oprim aici fiindcă, la Dipşa, dorim să extindem plantaţia de măr cu încă 10 hectare. Aminteam mai înainte de cantităţile importante de mere pe care le oferă firma spre industrializare. La Viişoara se va face o fabrică de sucuri naturale, are în proiect Aurel Onigaş. Avem mere, de ce nu le-am prelucra noi?! În zonă nu există aşa ceva. Am fost în Austria, m-am documentat şi am purces la lucru. Vom face un suc proaspăt, natural, aidoma mustului, după o tehnologie foarte simplă. Capacitatea va fi de 1000 tone. În Austria, producţia fabricii vizitate a crescut de 3 ori, cei de acolo caută sucuri naturale, nu tot felul de coloranţi, care te arde pe gât. Va prinde, poate, mai greu la noi consumul de sucuri naturale, dar mizez mult şi pe export. Cred că ne vom deştepta şi vom consuma şi produse curate, naturale pentru sănătatea noastră.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]