Mergând pe apă, cu cartea în mână

Volumul „Mersul pe apă”, apărut la Editura Nico, sub semnătura Melaniei Cuc, este ca o punte de legătură între gândurile poetei şi lumea de dincolo de imediata vecinătate. Precum strămoşii noştri, care cu credinţa despărţeau apele, la fel, Melania Cuc, prin poezie, reuşeşte să treacă apa vieţii, deşi declară: „Nu ştiu mai nimic despre lume”. Viaţa însă, în toată frumuseţea ei, îi este descoperită prin darul cuvântului: „O firimitură din viaţa mea/ Stă în oglindă”.
În atelierul de creaţie sunt prezente clipe de ieri şi de azi, autoarea traversând, cu pana, „Autostrăzile” scrisului întru descoperirea întâmplărilor de zi cu zi: „S-au zaharisit ziarele în vitrină/ Femeile şi bărbaţii îşi fac plinul la benzinărie/ Şi limuzina e gata să ne poarte încă”. Versul alb este dătător de libertate, cuvintele nefiind constrânse în căuşul rimelor, poeta fiind cea care, ghidându-le, le dă o anumită stare: „Sunt proprietarul unui lan de ovăz înflorit/ Stăpânul locului în care/ Cal şi călăreţ odihneam/ ca o pereche de dieci bătrâni/ În strana de dinaintea altarului”.
Pentru Melania Cuc poezia curge normal din călimara gândurilor, la fel precum balerina dansează pe cer sau creştinii aşteaptă a doua înviere: „Este poezia pe care o voi scrie/ În genunchi, pe un trandafir de hârtie”. Versurile sunt croite la fel ca într-o uzină, cu sacrificiul creatorului care îşi aşază sufletul în palma cititorului: „Ştergi febra de pe fruntea mea/ Cu versurile abia scoase din jar”.
O poezie în care tinereţea devine atribut absolut, Melania Cuc făcându-ne să trecem prin stări diferite care ne duc cu gândul la o cetate eternă a poeziei în care Melania Cuc îşi are un loc bine asigurat.

Comentarii

26/02/14 14:36
măduța sabina

un articol elogios, dar sincer.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5