Metoda comunistă a titlurilor nemuncite şi nemeritate

Fără modestie prefăcută, pot afirma cinstit că toată viaţa am luptat împotriva minciunii şi nedreptăţii. Titlurile pentru care am muncit şi am dovezi sunt: profesoară (în diploma din 1950 scrie diplomat universitar), asistent universitar şi lector suplinitor (cu acte) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi lector la Universitatea din Mannheim (cu acte). Am predat la liceul din Bistriţa secţia Germană 1951-57, am predat engleza 12 ani la Universitatea din Cluj dar NU MĂ POT FĂLI CU TITLUL DE PROFESOR UNIVERSITAR! Dar am 2 doctorate (1975 Bonn, Germania, 1995 Cluj. Lucrările sunt publicate spre vânzare.) Pentru acei care nu ştiu: când predai la universitate eşti CADRU UNIVERSITAR, poţi obţine studii diferite grade: preparator, asistent, lector, conferenţiar, profesor suplinitor şi profesor universitar plin. Dacă ai trecut prin toate gradele amintite poţi termina ca profesor universitar, evident pe baza unor studii deosebite.
Citesc în „Răsunetul” felicitări pentru scriitorul Teodor Tanco la 87 de ani, numit „profesor universitar”. SUNT ŞOCATĂ: El nu a fost profesor universitar ci cadru didactic cu gradul de asistent şi probabil de lector. Cum, deci, cei necunoscători îi dau acest titlu nemeritat?
Am fost colegi 2 ani la liceu în clasa a 7-a şi 8-a (1944-46) deşi el e mai bătrân ca noi, colegii lui, cu 2 ani. )Venise din partea României neocupate). Atunci era continuarea liceului de fete cu clase mixte. Ştiu ce elev era, dar nu comentez. Eu am fost premianta întâi a claselor 7 şi 8. Că era un comunist convins, e dovadă că în anii 80, când la Bistriţa a fost întâlnirea clasei noastre, T.Tanco a venit la mama acasă, unde locuiam şi eu în vizită, venită din Germania (unde mă refugiasem în 1970). Mi-a cerut să nu particip la întâlnirea colegilor că le-aş „strica” din punct de vedere politic. (Veneam din ţară capitalistă în ţară comunistă). Am acceptat cu tristeţe. În 1990 T.T. devine brusc un duşman convins al comuniştilor şi întâlnindu-mă la Cluj, eu venită iar în vizită, a strigat la mine: „Cum poţi tu să ţii cu comuniştii ăştia?” Eu scrisesem încă în Germania fiind, numeroase articole la diferite ziare din România. Nu „ţineam” cu nimeni, ci doar cu românii! Dovadă sunt articolele mele, foarte apreciate de mulţi români din ţară, care nu mă cunoşteau. Articolele le-am adunat şi publicat ulterior în 5 volume intitulate: Prezentă la datorie, dovezi ale faptelor unei românce (2000-2002), Bistriţa-Cluj (3 edituri; ele dovedesc cele spuse). În continuare mă voi referi la datele scrise de el despre sine în cartea „Pagini alese din istoria Monorului”, ed. Virtus Romana Rediviva, 2001 (editura lui personală). La paginile 284-87 scrie: „Fişa bibliografică a autorului, Teodor Tanco…” revenind acasă (din refugiu) a continuat la liceul „A.Odobescu” din Bistriţa ultimele clase, între 1944-46, obţinând diploma de bacalaureat”. INEXACT: Liceul Odobescu de băieţi, din trecut, nu se reînfiinţase în 1944 şi astfel liceul de fete deveni mixt. Iar bacalaureatul nu l-a dat la liceul Odobescu, ci la Năsăud. Clasa noastră a fost trimisă la bacalaureat la Năsăud cu alte şcoli. Citez: „T.T. a urmat la Facultatea de drept şi în 1950” „în continuare a rămas cadru didactic la această facultate, şi la altele”. Întrebare: la ce catedră, condusă de cine a rămas cadru didactic şi care sunt „altele” şi lunile cât a fost la Universitate cadru didactic până a plecat ca director la Teatrul de Stat din Turda? Citez: ”Publică în acest interval studii şi manuale de specialitate”. Ce studii şi ce manuale, că la pp.286-7 nu dă niciunul! Citez: „A fost un timp director al Teatrului de Stat din Turda”. Întrebare: „un timp? Cât timp?”. Citez: „după care a revenit la catedră şi în 1975 obţine titlul ştiinţific de doctor…” La ce catedră a revenit şi ca ce? P.285: „Colaborează la reviste şi ziare cu studii şi articole semnând 467 de materiale”. Întrebare: În ce domeniu, ce titluri aveau şi unde le-a publicat? Deoarece la pp.286-7 nu dă nici o asemenea lucrare din cele 467, de ce?
Nu continui cu întrebările pentru că mi-e penibil şi aşa. Doresc însă ca dl. Teodor Tanco, ajuns la această vârstă să se hotărască să spună adevărul şi să lămurească afirmaţiile nebuloase! Să renunţe la a se numi profesor universitar etc. pentru că virtutea romană cerea cinste nu fală cu studii şi titluri visate, dar neavute în realitate. La bătrâneţe facem fiecare un bilanţ CINSTIT al activităţii noastre! Aşa se cuvine!
Prof.Dr.Dr.Ana Tătaru
P.S.La cerere pot arăta cartea în care T.T. şi-a expus fişa bibliografică şi copia fişei pe care o am.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5