„MIRACOLUL REBREANU”

Aşa se numeşte cartea apărută zilele acestea la Călăraşi, semnată de profesorul Victor V. Cutuş- Mureşan, un transilvănean născut în satul Nireş ( 17 septembrie 1939 ), judeţul Cluj, şi trăitor de o jumătate de veac în ţinutul mirific al Bărăganului.
Cu o bibliografie din Liviu Rebreanu, „Opere”, I- XXIII, ediţie critică îngrijită de Niculae Gheran, Liviu Rebreanu, „Caiete”, prezentare de Niculae Gheran, Liviu Rebreanu, „Jurnal”, I- II, Niculae Gheran, „Tânărul Rebreanu” şi „Sertar”, Niculae Gheran şi Andrei Moldovan, „Liviu Rebreanu prin el însuşi”, cartea aceasta este un studiu ce surprinde prin rigurozitatea cu care străbate viaţa lui Rebreanu, cei 59 de ani (1885 – 1944), de la naştere până la mântuire, urmând momentele importante ale vieţii şi creaţiei scriitorului. În 80 de pagini sunt urmăriţi şi urmaţi paşii romancierului, lucrarea având aspect de tabel sinoptic, detaliat şi argumentat, în prezentarea lui Rebreanu ca miracol, din noaptea de la Târlişua, „cu cea mai formidabilă ploaie de stele, când Pământul s-a întâlnit cu resturile cometei Bialla” ( 27 noiembrie ), şi până după 23 august 1944, când, fiind la Valea Mare, pe 1 septembrie, „o bobiţă de lacrimă picură sfioasă pe sub pleoapa lui şi, fără suspin, fără zbucium, închise ochii şi trecu din viaţă, prin simpla sfâşiere a fiinţei...”
Referirile şi trimiterile la unele mărturii sau la fragmente din „Jurnal”-ul lui Rebreanu, arată empatia autorului faţă de scriitorul preferat şi analizat, apoi prezentat într-o lumină aparte, care să-i valorizeze deopotrivă opera şi trăirea, trăirile. De exemplu, un fapt de viaţă este în măsură să vorbească despre o anume tipologie: sărbătorit la 50 de ani, „SSR i-a oferit (lui Rebreanu, n.n.) o masă la Restaurantul „Cina”, în ziua de 11 dec. Printre cei care au luat cuvântul a fost şi Mircea Eliade (1907 – 1986), care a spus că lui D Annunzio, statul italian i-a dăruit, în ziua sărbătorii lui, o moşie şi o colecţie întreagă a operelor sale traduse în mai multe limbi, în timp ce Rebreanu continuă să se lupte cu chiria şi cu lemnele.” (pag. 61)
„Miracolul Rebreanu” se încheie cu un eseu despre „Pădurea Spânzuraţilor” (1922), pe care Victor V. Cutuş – Mureşan o consideră „o capodoperă a literaturii universale pentru că afirmă aspiraţia Omului de a anula înstrăinarea de propria esenţă.”
Credem că apariţia acestei noi cărţi îmbogăţeşte lista documentelor despre Liviu Rebreanu cu încă un punct de vedere.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]