Mircea Gelu Buta, gânduri la început de an

S-au rostit multe apologii şi detractări privind medicina, au fost adresate emoţionante elogii şi distrugătoare invective medicului. Judecăţi au fost făcute, aşadar, şi dinspre soare, şi dinspre umbră, medicina fiind şi ea o bucăţică de umanitate.

Slujitorii ei, tot oameni, nici fiinţe ale paradisului celest şi nici arhangheli căzuţi. Acestora le dedic un fragment din poemul „Doctorul cel bun”, al lui Emil Isac: „Câtă răutate a trebuit să aibă lumea, ca să fie atât de bun. Câte nopţi nedormite ale lui se plimbă în carnea tânără a femeilor, care au uitat să-l plângă! De câte ori a trebuit să-i bată inima mai tare, ca să ajungă în urma durerilor şi câte mâini reci au spus adio vieţii prin mâinile lui calde! Câte dureri a putut zdrobi cu taina cunoştinţei!...”

La mulți ani!