Mirela Parker: OBEZITATEA LA COPII

Obiceiurile alimentare si de miscarese invata in primii ani de viata!
Obezitatea infantilă a ajuns la proporţii alarmante în Uniunea Europeană. 14 milioane de copii sunt supraponderali şi numărul lor creşte anual cu 400.000. Este motivul pentru care campanii din toate ţările europene cer Uniunii să recunoască obezitatea drept boală cronică.
Obezitatea este o boală plurifactorială, apariţia sa presupunând interacţiuni multiple între factori genetici, sociali, comportamentali, psihologici, metabolici, celulari şi moleculari (Cabalerro, 2005), în urma cărora se produc modificări ale balanţei energetice.
În apariţia obezităţii sunt implicaţi: factorii individuali (genetici, nervoşi, psihici, comportamentali, medicamentoşi, metabolici, endocrini; vârsta) şi factorii de mediu. Pe un teren genetic predispozant acţionează factorii de mediu sau ambientali (socioeconomici, culturali, educaţionali şi psihologici) care determină comportamentul individului faţă de obiceiurile alimentare şi activitatea fizică.
Reducerea cheltuielilor energetice prin scăderea activităţii fizice. Inactivitatea, lipsa de sport şi de mişcare sunt factori ce predispun la obezitate. Inactivitatea copiilor obezi este legată şi de inactivitatea părinţilor. Sedentarismul poate fi atât cauză cât şi efect al surplusului ponderal.
Creşterea dramatică a prevalenţei obezităţii în ultimii 20 de ani sugerează că factorii de mediu pot influenţa comportamentul copilului faţă de aportul caloric şi activitatea fizică şi sunt răspunzători de apariţia obezităţii .
•Mediul familial. Alimentaţia părinţilor influenţează preferinţele alimentare ale copiilor şi invers. Adolescenţa reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea obezităţii prin modificarea comportamentului alimentar (devin independenţi, influenţabili, îşi procură singuri hrana). Comportamentul familial se află sub influenţa factorilor socio-economici şi culturali.
•Copilul. Deşi obezitatea poate să apară la orice vârstă, există perioade „obezigene” legate de dezvoltarea şi remanierea ţesutului adipos: perioada prenatală, mica copilărie, pubertatea şi adolescenţa.
•Grădiniţa şi şcoala au un rol esenţial în formarea unor comportamente alimentare sănătoase.
•Societatea, comunitatea pot influenţa comportamentul individului prin reducerea sedentarismului cu creşterea accesibilităţii la activităţi fizice.
Factorii favorizanţi: există o corelaţie strânsă între obezitatea mamei, atât anterioară gravidităţii, cât mai ales gestaţională, şi obezitatea copilului.
- Greutate mică la naştere pentru vârsta de gestaţie. Din cauza unei malnutriţii intrauterine şi asociată cu o creştere rapidă în greutate postnatal, copilul poate să prezinte obezitate, sindrom metabolic.
- Greutatea mare la naştere conferă risc de obezitate. Nou-născuţii din mame obeze sunt mai frecvent macrosomi, iar pe termen lung pot dezvolta obezitate .
- Copiii care au o vârstă gestaţională mare, probabil din cauza insulinorezistenţei materne şi intoleranţei la glucoză, au risc, în viitor, pentru obezitate .
- Istoric familial pozitiv pentru obezitate. Riscul copiilor care au dezvoltat obezitate în primii ani de viaţă de a deveni adulţi obezi este de 80% pentru cei cu ambii părinţi obezi şi de 40% pentru copiii cu un singur părinte obez (Gidding, 2005).
- Creştere rapidă în greutate în primele 4-6 luni. O creştere rapidă în greutate se asociază cu un risc de obezitate în copilărie, cu o masă mare de adipozitate şi cu o distribuţie a adipozităţii la nivel abdominal la copil.
- Absenţa alimentaţiei naturale. AAP recomandă alimentaţia la sân, ca factor de protecţie împotriva obezităţii la adolescenţă. Riscul de apariţie a obezităţii scade direct proporţional cu durata alăptării (până la 9 luni); fiecare lună de alăptare scade cu 4% riscul de obezitate.
- Alimentaţia artificială necorespunzătoare. Excesul de proteine în primul an de viaţă este considerat un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară a obezităţii şi suprasolicitarea organelor imature.
- Alimentaţia în perioadele critice: diversificare precoce înaintea vârstei de 4-6 luni, alimentaţie hipercalorică, hiperglucidică, hiperproteică, sărăcia în fibre alimentare.
În concluzie, nu doar alimentele au făcut ca problema obezităţii să explodeze. Sedentarismul are şi el un rol deloc de neglijat, sedentarismul părinților fiind copiat de timpuriu de către copii. Pentru a educa copiii, este necesar ca părinții să devină conștienți de obiceiurile lor alimentare dar şi de cele de mişcare se care se învaţă în primii ani de viaţă.

Parker Mirela, Compartiment Promovarea Sănătății

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5