Monoreanul George Echim cu trei cărţi la poalele Tâmpei

Susţinut de rezultatele sale, monoranul nostru şi-a măsurat fructificarea în formule multiple deasupra cărora se situează rodirile culturale ale sale. A răsărit într-un sol fertil de lângă un izvor de apă situat între Monor şi Gledin împrăştiind în jurul său activităţi multiple orientate în direcţia idealurilor neamului ardelenesc. George Echim, la început de an s-a adresat cititorilor cu o „formulă” mai domestică de felul „ dragă cititorule”, formulă agreată şi de mine ca un sentiment izvorât din natura relaţiilor noastre sincere de prietenie şi colaborare sub cupola ASTREI.
Prin coletul ce mi l-a expediat mi-a încredinţat prietenia şi afecţiunea sa, dorind a mă bucura şi totodată de a ne bucura împreună prin versuri ce exprimă sentimente şi împărtăşesc tot ce-i frumos în Monor şi în oraşul de la poalele Tâmpei. Orice operă poetică este parcă o parcelă de autobiografie şi este foarte important cu ceea ce râmânem în inimile şi sufletele noastre după ce citim aceste cărţi care ne influenţează viitorul chiar prin demersul făcut în exteriorizarea trăirilor noastre.
George Echim se dovedeşte a fi un artist al armoniei sufletului pe care îl caracterizează blândeţea, modestia şi credinţa în vitalitatea neamului, dragostea de oameni şi expresia vie a unei biruinţe, cât şi un coeficient superior de valori. Şi-a pus amprenta asupra evoluţiei culturii în Ţara Năsăudului cu conştiinţa datoriei împlinite încărcat de competenţă, profesionalism şi spririt de sacrificiu. Toate acestea i-au adus faima ca un om model care cunoaşte şi respectă valoarea, un om cu minte limpede, cu gândire logică şi cu viziune realistă. Prin activitatea sa multiplă şi diversificată de avocat, interpret de muzică populară şi scriitor, promovează valorile şi face să crească renumele judeţului Bistriţa-Năsăud. Fructul poetic al monoranului nostru a izbucnit chiar la trecerea dintre ani cu trei cărţi : „Împliniri”, „Identitate” şi „Claviaturi” (revistă trimestrială de poezie), deci avem în faţă trei repere, trei semnificaţii, trei simboluri izvorâte din izvorul limpede şi curat de la Monor. Fiecare volum reprezintă o treaptă .
Prin poezie, folclor, cântec, înţelepciune, cunoaştere, complexitate se dovedeşte un om al dreptăţii pe calea adevărului cu vocaţia lui Dumnezeu, cu trăiri intense, nelinişte, înfrângeri şi biruinţe, trăsături fundamnetale ce se regăsesc în poeziile sale, în poeziile unui poet autentic ce s-a înscris pe un destin poetic evident şi un destin liric.
Tot ce face George Echim pe linia culturii este un fenomen rar, o energie pozitivă, încântătoare, şi nu în ultimul rând, un om deplin, cu forţă, căldură şi în special bunătate. Citind cărţile sale desprindem faptul că între poezie şi cântec este o strânsă legătură.
„ Poezia este un cântec,
Cântecul e poezie
Totul e ca un descântec
Pe care lumea nu-l ştie.”
Poezia lui George Echim din Împliniri, Idenitate şi Claviaturi este plină de zbucium, de frumuseţe şi conţine adevărul. Este ferm, are modestie şi smerenie, are eleganţă şi şarm, e complex şi profund.
Poezia este fără îndoială o meserie grea, dar avocatul George Echim îşi asumă această greutate, având propria lui identitate poetică. Cine nu doreşte să-l aibă prieten pe artistul din Monor, când îl vede pe drumul omului deplin, ducând în mână în drum spre biblioteca din Braşov, sau spre Muzeul Literaturii din Monor, cele trei cărţi- o trinitate, o dimensiune tridimensională având în centrul imaginii poetice cifra 3( avocat, poet, interpret de muzică populară).
Volumul „Identitate”reprezintă oglinda vieţii şi sufletului său. Aici se întâlneşte cu el însuşi şi în mare parte cu colaboratorii săi din Braşov, Bistriţa sau Năsăud, o carte cu o varietate tematică ce sugerează imaginea unui tot unitar, a unei identităţi, un depozit spiritual al tuturor experienţelor şi trăirilor spirituale ale poetului.
Iubirea ca temă principală a volumului este văzută de poet în diferite ipostaze, învăluită într-o aură romantică, dar şi post-modernă, acumulând tensiuni lirice nebănuite, însumând atât coordonate terestre, cât şi cosmice.
George Echim reprezintă o voce lirică distinctă în spaţiul literar al Braşovului atâta timp cât poetul este un purtător al şoaptei depline, un fel de glas tainic, după cum afirma Platon.
Monoranul nostru este un creator plin de har, dând naştere şi unor poezii cu tematică istorică şi filosofică, prezentate într-o formă spaţială geometrică, simetrică, şi crede în idealurile de adevăr, bine şi frumos. Creaţia sa izvorăşte dintr-o bogată experienţă de viaţă ca rod al trăirilor autentice şi al zbaterilor care l-au marcat şi i-au definitivat personalitatea artistică. Creaţiile sale îi conferă un profil liric distinct în spaţiul literaturii contemporane. Scrie poezie de tip refelxiv ca expresie a neliniştii sale interioare, unde caracterul elevat, uneori spontan, reliefează o imaginaţie bogată, plină de luciditate, născută din nobleţea gândului ca un echilibru între simetrie şi fantezie, convins de forţa creatoare a cuvântului.
Aduce totodată un elogiu artei cuvântului conform dictonului biblic „ la baza creaţiei lumii a stat cuvântul” sau „la început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul şi toate câte s-au făcut printr’Însul s-au făcut”. Aşa cum bine desprindem mesajul din poezia „Curgătoare din cuvinte”
„ Veniţi să vă potoliţi setea
La izvorul dragostei...de cuvânt
Treziţi-vă doar în răcoarea aburindă
A zorilor noilor zile
Şi în lumina clară a cuvântului.”
„Împliniri”, care dă titlul cărţii ne aduce în faţă faptul că avem împliniri de moment şi ne împlinim permanent. Ştim că lumina şi întunericul sunt un tot, că umbra este măsura luminii, dar lumina e lumină, umbra e umbră iar întunericul e întuneric. Problema nu este cu una dintre acestea, ci cu cei care preferă una din aceste categorii ale întregului.
Toate cărţile au văzut lumina zilei în atelierul său de creaţie cu gândul la îndemnul lui Mihai Eminescu referitor la citit şi devenirea minţii „ laborator de creaţie” cu care se lucrează în atelierul de creaţie şi merită să zămislim roadele ideilor creative.
Un loc bine definit îl are subcapitolul „Cântece” ce conţine poezii de inspiraţie folclorică, un rod al dragostei şi preocupărilor autorului faţă de unul din elementele de identitate ale neamului românesc-folclorul, pe care autorul îl respectă şi îl slujeşte în formele şi limitele în care timpul îi permite a i se dedica.
Îşi desfăşoară activitatea la Braşov, dar mereu are în suflet monorenii săi dragi, truditorii ogoarelor pe care îi salută de pe Tâmpa, compătimindu-le viaţa:
„ Bătuţi de soare, ploaie şi de vânt
Aţi muncit din greu pe acest pământ
Şi când le-aţi tocmit pe toate
Vă duceţi în eternitate” (din poezia Truda)