Monumente pentru oraşul Năsăud

Monumentele au şi ele viaţa lor. Cineva le creează, cei mai mulţi le admiră, oferindu-le respectul cuvenit iar alţii, justificat sau nu, le grăbesc sfârşitul.
Năsăudul a avut pentru mulţi ani la Casa de Cultură, metopele cu muzele antichităţii greceşti, simbol al respectului pe care-l au localnicii faţă de cultura antică universală. Astăzi nu le mai au. Au avut vitralii cu chipurile marilor voievozi, tablouri alegorice ce evidenţiau evoluţia comunităţilor agrar-pastorale din ţinut, evidenţiind schimbările de la o viaţă simplă până la nivel academic… Acum nu le mai au. Au avut un ceas în parcul oraşului care, zilnic, la fiecare oră fixă te alinta cu melodia „Noapte de vară” (text George Coşbuc, muzică Emil Catarig), melodie pusă ingenios la dispoziţia publicului, printr-un sistem electronic realizat de distinsul profesor de muzică Emil Catarig.. Difuzoarele instalate în vârful turnului mângâiau dulce auzul localnicilor… Acum toate acestea nu mai sunt. De aceea grija actualilor edili şi a actualilor consilieri este de a crea ceva mult mai trainic şi statornic pentru simbolistica năsăudeană, ceva care să dăinuie cel puţin un secol, iar mai departe secole sau milenii.., şi au perfectă dreptate…
La invitaţia edililor şi a consilierilor locali lansată prin ziarul Răsunetul din 13-14 iulie a.c., privind Monumentele oraşului, în numele unor astrişti din oraş, vă facem cunoscută şi opinia acestora:
A. Monumentul Grănicerilor năsăudeni e bine să fie amplasat în incinta Sediului pe care l-au avut, respectiv în curtea Muzeului Grăniceresc..;
B. Monumentul Martirilor năsăudeni poate fi amplasat în spaţiul ce aparţine oricărei Biserici ortodoxe din oraş, chiar dacă martirii provin din localităţi diferite, dar totuşi aparţin ţinutului năsăudean..;
C. Monumentul Academicienilor năsăudeni este bine să fie amplasat în Parcul din centrul oraşului, integrând estetic şi turnul metalic.
• Un proiectant poate folosi şi turnul metalic în jurul căruia să se construiască o rotondă care să găzduiască galeria acestor academicieni (variantă economică şi nu prea costisitoare).
• Turnul are o calitate: păstrează proporţia înălţimii construcţiilor din jurul lui, de aceea, în jurul său se poate realiza o spirală din metal care să ducă sus, la Galeria academicienilor, iar pe alte scări turiştii să coboare.. (ar fi un punct sigur de atracţie). Chiar dacă se demolează, în locul lui trebuie pusă o construcţie care să păstreze proporţia edificiilor din jurul său, iar locul academicienilor este SUS, la nivelul superior al edificiului, pt că EI au scos Năsăudul din anonimat;
• Galeria de academicieni pe care o va realiza Colegiul Naţional “George Coşbuc” va cuprinde numai pe absolvenţii acestei instituţii, pe când Galeria academicienilor realizată de oraş îi va cuprinde pe toţi, adică şi pe cei care au absolvit alte Şcoli năsăudene (Şcoala Normală...) sau sunt originari din Năsăud sau Ţinutul năsăudean... (A se vedea vol. lui Teodor Tanco, Academia Română şi academicienii năsăudeni...);
• Poate fi gândită şi ideea unei alei în parcul oraşului, cu galeria academicienilor sub formă de busturi, care poate fi realizată întro singură vară printr-o tabără de sculptură în care să lucreze cât mai mulţi sculptori din judeţ, din ţară sau din diaspora română...;
• Un proiect cu rotonda academicienilor a avut şi regretatul prof. univ. Ion Nechifor Someşan. Macheta acestuia se mai păstrează încă şi poate fi văzută.. Aceasta prezenta un spaţiu acoperit şi protejat de intemperii în care să poată fi admirată în toată splendoarea ei, galeria academicienilor. Era o soluţie necostisitoare şi atractivă.

În numele unor astrişti din oraş – preşedinte Floarea Pleş
Cu aceleaşi păreri – preşedinte al Desp. Astra Năsăud – prof. Ioan Seni