Mozaicul din baie

Cu “Ve diez”,roman apărut la Editura StudIS Iași, la sfârșitul anului 2017 (al cărui titlu vine să sugereze construcția polifonică),Victor Știr continuă, în fapt, demersul discret, totodată tenace, al creatorului de anvergură, pe care gloria trecătoare, notorietatea fabricată îl lasă nepăsător.
Consecvența cu care autorul își urmează destinul de creator ce se manifestă pe diverse paliere (poet, prozator, eseist, publicist și traducător) este remarcabilă, iar distanța pe care și-o asumă față de ceea ce incumbă viața literarăgălăgioasă, îl face aproape singular. Din păcate, cărțile lui Victor Știrapar la edituri mai puțin vizibile, în tiraje aproape confidențiale;dacă s-ar reedita în condiții mai bune,la mari edituri, romanele sale ar ocupa, neîndoielnic, un loc de frunte în topul romanelor publicate de la Revoluție încoace.
“Ve diez”e construit din bucăți de proze aparent disparate, de sine-stătătoare, într-o inserție ce dă senzația polifoniei, a mozaiculuiprofan;puzzle aleatoriu, cioburi pulverizate din vise fastuoase.Surprinzător ansamblu ce scoate la iveală o comedie umană deconcertantă.Se conturează, fragil sau grotesc, personaje episodice, arhitecturi haotice, aspecte de existență schițate din câteva linii ce însumează între coperte o lume bulversată, o umanitate suferindă ce și-a pierdut reperele.Surprindelirismul discret, nelipsit de vigoare, povestea sfătoasă, tragicomicul unei lumi mărunte, aflate în disoluție. Existențe insignifiante populeazăvremuri istorice fără conținut. Căderea comunismului a adus schimbări la care puțini au reușit să se adapteze.Fenomenul migrației, al dezrădăcinării,are dimensiuni dramatice.
Vedean, singurul personaj mai consistent, posibil alter-ego-ul autorului, fixat și el înzonele periferice, reflectează pe marginea unor articole apărute în presă, a unor emisiuni tv din stricta actualitate. Aflat aproape de vârsta tragică a senectuții, acesta rememorează vremurile tinereții apuse: “Se trezea în destule nopți pe la ora patru și nu făcea altceva decât să recapituleze lista morților din familie”.Ajunsun paria, dacă nu a avut dintotdeaunao astfel de condiție, Vedean visează la lumea patriarhală a satului, tânjind după natură, după contactul nemijlocit cu glia.Preocupările sale statornice sunt legate de existența vegetală, de universul plantelor.Lucrează la un ierbar ce reunește mii de plante din flora locală și de pretutindeni. E un clarvăzător, un scrutător fin și tenace al istoriei. Nostalgiile sale nu sunt ale unui fost nomenclaturist sau fost disident;existența sa e una insignifiantă, a individului aflat sub vremuri. Judecățile sale sunt nuanțate, fără părtinire.E totuși un om al cetății ( un Zacharias Lichter)ce judecă traseul post-comunist al țării sale angajând idei, reflecții amare. Îl caracterizează ironia și fantezia:“Ești ceea ce mănânci, a aflat și s-a apucat să mănânce inimă”.
Prin această nouă apariție editorială, Victor Știr adaugăo cărămidă trainică la edificiul de idei și simțiri pe care îl înalță.