Muntele cu har

Radu Băeș

Un om cât un munte, învelit în purpura creației, rostogolind peste noi cuvinte sprințare și pline de parfumul arhaic al Vărării someșene, cu o delicatețe nemaiîntâlnită și un har înnăscut, cu o uimitoare putere de creație și voință de a țese versuri nepieritoare, așa l-am cunoscut pe voievodul cuvintelor cununate de pana-i neruginită, profesorul-poet Dumitru Popițan.
În versurile sale cuvintele râd și plâng deopotrivă, se îngemănează în imagini neașteptate și curg ca apa Someșului Mare scăldând pământul atât de iubit al Vărării. De când l-am întâlnit am vrut să mă închin în fața acestui munte înțelept, dar modest, cu fire blândă și o voce care contrastau într-un fel cu statura lui impunătoare. Acest munte care așteaptă să-l mângâie glasul mlădios al mamei și care constată, nu fără amărăciune, că totul e doar un vis: ,,A venit la mine mama/În vis, nu cu-adevărat/Când m-am deșteptat, bag seama,/Că e vis, vai, ce păcat!”
Focul interior, care arde sacadat și nemilos, îi aprinde dorința de a o revedea: ,,Mamă, tare-aș vrea să vii”, convins fiind că ,,nu e cum” și se cufundă într-o reverie binefăcătoare. E de la sine înțeles că mama poetului era unică, era ,,frumoasă tare”, când și-o imaginează ,, în strai nou de sărbătoare”.
Mama din poezia lui este o altă Smarandă Creangă, pricepută la toate, atât la muncă, zugrăvind-o cu sapa-n spinare și cu traista cu mâncare, cât și la petreceri unde dădea ,,găina la nănași” sau la biserică, unde ,,cânta alături de popa”. Iarna, ,,își pornea războiul/Ca să țese pânza rară” și, deși greutățile vieții nu au ocolit-o niciodată, a avut grijă ca pe copii ,,să ne trimită la școală”. Și, după ce pe toate le-a împlinit, s-a dus la ,,Cel de sus/Bună cum o știam eu”.
Versurile pe care le-am citat fac parte din volumul ,,Femeia în versurile mele” (Editura Karuna, Bistrița, 2013), iar cea mai valoroasă dintre femeile bardului din Vărarea este mama. Nimic nu-i umbrește amintirea, nimic nu-i clatină încrederea și prețuirea pentru cea care i-a dat viață.
Mama din versurile lui e unică, iar el, muntele cu har, unic prin felul cum o spune.

USR-PLUS

Comentarii

19/02/15 10:17
veronica osorheian

Felicitări, domnilor profesori

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]