N E S T O R Ş I M O N

Născut la 6 ianuarie 1862, în Ragla, judeţul Bistriţa-Năsăud. Decedat la 19 ianuarie 1915 la Năsăud.

Şcoala primară în localitatea natală, Ragla; Şcoala trivială la Monor ( 1873-1875); Gimnaziul Superior Fundaţional greco-catolic la Năsăud ( 1875-1883); Facultatea de Drept la Universitatea „Ferencz József” Cluj ( 1883-1887.

Doctor „juris universi” al aceleaşi instituţii de învăţământ superior în anul 1897.

Secretar la Administraţia fondurilor grănicereşti năsăudene ( 1 august 1889-1 iunie 1914).

În perioada cât a studiat la Gimnaziul din Năsăud a fost unul din membrii activi în cadrul societăţii de lectură a elevilor , Virtus Romana Rediviva. Acestei perioade i-a datorat şi primele sale încercări de a scrie atât materiale referitoare la trecut – schiţa biografică a vicarului Ioan Marian sau despre Starea bisericii româneşti din Transilvania sub principii calvini şi influenţa calvinismului – poezie – Sobieski şi românii, Păstorul şi amanta, citite în şedinţa literară din 29 ianuarie 18982 sau studii speciale – Someşul Mare. Tratat din punct de vedere lingvistic, geografic şi istorico-economic, publicată în magazinul societăţii „Musa Someşană”/1889-1890, pp. 151-183. Toate aceste materiale anunţau una din trăsăturile dominante ale personalităţii acestuia, documentarea şi acribia ştiinţifică.

În perioada studiilor la Universitatea din Cluj a fost implicat în activitatea societăţii studenţilor „Iulia” şi a cunoscut o seamă de personaje importante, cum au fost Ladislau Vaida şi colonelul Storch. De asemenea, a început activitatea de documentare pentru trecutul zonei de graniţă de la Năsăud, prin frecventarea cu deosebire a bibliotecii „Muzeului Ardelean”. În acelaşi timp a făcut şi călătorii în localităţile din fostul regiment de graniţă de la Năsăud, pentru a aduna atât documente, cât şi informaţii de la cei care mai erau în viaţă ţi care au avut funcţii în cadrul regimentului de graniţă.

Revenit la Năsăud – după credinţa lui, acasă, între ai săi – a continuat preocupările pentru studierea trecutului şi elaborarea unei istorii care să cuprindă toate faptele mai însemnate ale foştilor grăniceri de la Năsăud, o adevărată oglindă, în care urmaşii acestora puteau privi cu mândrie şi responsabilitate.

Perioada activităţii sale la Năsăud ( 1899-1914) se defineşte prin câteva coordonate importante.

În privinţa activităţii ca secretar la Administraţia fondurilor grănicereşti năsăudene, a încercat să pună în ordine baza documentară a acestora. Valoroasa arhivă a acestei instituţii a ordonat-o şi organizat-o pe grupe importante, reuşind să pună la dispoziţia instituţiei următoarea evidenţă : I. Administrarea fondurilor, cu 72 convolute , cuprinzând probleme referitoare la alegerea preşedintelui, comisiei cenzurătoare, dispoziţii prezidiale, normative ale comitelui suprem privind distribuirea de stipendii şi ajutoare, colecţii de legi, salarizarea şi încadrarea personalului, protocoale ale conferinţelor, preliminarii de venituri şi cheltuieli, dosare de personal ale funcţionarilor; II: Borgo-Prund, învăţătorii, cu 21 de convolute, referitoare preliminarii de venituri şi cheltuieli, înfiinţări şi desfiinţări de şcoli, şedinţele senatului şcolar, şcoala de fetiţe, dosare personale ale învăţătorilor; III. Borgo-Prund, şcoala fundaţională, cu 6 convolute, referitoare la edificare, examene de vară, necesar de cheltuieli; IV. Realităţile din Valea Bârgăului, cu 12 convolute, referitoare la bunurile bisericii, locuinţele ofiţerilor, arendări, concesiunea dreptului de crâşmărit; V. Realităţile de la Ceanul-Mare, cu 22 de convolute, referitoare la arendări, administrarea ospătăriei, stabilirea hotarului, edificii economice, exploatarea de pădure; VI. Realităţile de la Coşna, cu 17 convolute, referitoare la arendarea dreptului de crâşmărit şi exploatarea pădurii; VII. Realităţile de la Cârlibaba, cu 27 de convolute, referitoare la răscumpărarea coloniştilor, arendarea dreptului de crâşmărit, fixarea graniţei între Transilvania şi Bucovina; VIII. Realităţile de la Ciceu-Cristur, cu 37 de convolute, referitoare la arendări, exploatări de păduri, comasarea hotarului, dreptul de crâşmărit, procese cu diverşi; IX. Realităţile de la Cepari, cu 12 convolute, referitoare la exploatarea şi vinderea de pădure; X. Realităţile de la Anieş, cu 8 convolute, referitoare la arendarea birtului; XI. Realităţile de la Dosul Stânişoarei, cu 51 de convolute, referitoare la exploatarea păşunilor şi a pădurilor, procese, exploatarea morilor de firez ( gatere); XII. Realităţile de la Entradam, cu 24 convolute, referitoare la exploatarea morii şi arendarea dreptului de crâşmărit; XIII. Realităţile de la Rodna-Veche, cu 11 convolute, referitoare la exploatarea birtului şi procese cu comuna; XIV. Realităţile de la Măgura-Calului, cu 4 convolute, referitoare la exploatarea şi vinderea de teren; XV. Monor – şcoala şi realităţi, cu 24 de convolute, referitoare la preliminarii, elevi, examene, şedinţele senatului şcolar, dosare ale învăţătorilor; XVI. Gimnaziul, profesori actuali, cu 32 convolute, referitoare la dosare ale profesorilor, ocupare de posturi, igienă şi medicină, examene de sfârşit de an, rapoarte la sfârşit de an şcolar; XVII. Gimnaziul, foşti profesori , cu 45 de convolute, referitoare la dosare ale profesorilor; XVIII. Edificarea gimnaziului, cu 43 de convolute, referitoare la schiţe, socoteli preliminarii, grădina botanică, convictul ( internatul) , patinoarul, biblioteca „Mariana”, locuinţele profesorilor, planuri şi manuale de învăţământ; XIX. Acte comune ale şcolilor fundaţionale, cu 9 convolute, referitoare la salarizarea învăţătorilor, reuniuni ale acestora, planuri de învăţământ, inspecţii, examene, alegerea învăţătorilor; XX: Şcoala fundaţională din Năsăud, cu 22 convolute, referitoare la dosare ale învăţătorilor, examene; XXI. Foşti învăţători, cu 23 de convolute, referitoare la dosare de personal ale învăţătorilor; XXII. Realităţile din Năsăud, cu 72 de convolute, referitoare la închirierea şi vinderea de imobile, construirea C.F.R., reparaţii şi întreţineri la imobile, sistematizarea oraşului; XXIII. Statute vechi, cu 16 convolute, referitoare la regulamente, instrumentul fundaţional, statute din 1863, 1886, 1893, inventar şi cartea fundamentală, conspecte de petiţii şi cereri; XXIV. Diferite acte de sub graniţă, cu 9 convolute, referitoare la matricole de înscriere la şcoli, informaţii privind şcolile triviale, actele Şcolii Normale (1852-1858), diferite situaţii statistice. Este un exemplu grăitor a principiilor care guvernau atitudinea faţă de documente a lui Nestor Şimon, rezultantă a scopului principal al instituţiei, asigurarea administrării, conservării şi valorificării patrimoniului grăniceresc.

Apoi, s-a implicat şi în gestionarea patrimoniului instituţiei, prin elaborarea a numeroase materiale de sinteză, în care erau arătate modul de provenienţă, inventarul bunurilor imobile, repartizarea şi distribuirea efectivă a burselor.

În societatea năsăudeană a participat activ la tot ce a însemnat acţiune culturală publică, de la donarea de sume de bani pentru biserici ( Rebrişoara), participarea la baluri cu scop filantropic, până la implicarea ca membru în activitatea reuniunilor cu scop cultural : Casina Română, ASTRA – Despărţământul Năsăud ( al căror monograf a şi fost).

În domeniul ştiinţific străduinţele sale au fost orientate pe două direcţii principale.

Prima s-a concretizat în truda neîntreruptă pentru adunarea documentelor care se aflau în zona fostei graniţe militare, atât la instituţii ( şcoli, biserici) cât mai ales la personalităţi din timpul sistemului militar. Aşa au fost salvate numeroase manuscrise şi documente care stau până astăzi mărturie pentru faptele glorioase ale înaintaşilor săi : memoriile lui Francisc Mihăilaşu, schiţa monografică a parohiei Ilva-Mare, documente referitoare la colonelul Storch, Atanasie Moţ Dâmbul, Basiliu Başotă, istorii ale regimentului, documente privind Revoluţia de la 1848-1849. Pentru adunarea acestora era în stare să jertfească sume de bani şi truda unor călătorii în localităţile unde se găseau,- era în stare să meargă pe jos până la Leşu - într-un timp când comunicaţia nu era atât de facilă, în afară de necesitatea prezenţei la serviciul de la fonduri.

A doua latură şi cea mai prolifică, se referă la străduinţa lui pentru a elabora o istorie integrală şi integrată a zonei militarizate năsăudene. Spre deosebire de alţi colecţionari – pricepuţi sau pur şi simplu diletanţi – Nestor Şimon – după propria expresie - a şi lucrat. Finalitatea marelui său proiect al reconstituirii trecutului zonei se dorea o incursiune în domeniul instituţional, al organizării, funcţionării, faptelor de arme, a vieţii zilnice şi a portretelor bărbaţilor de seamă, toate subsumate ideii de măreţie a trecutului şi de a servi ca mărturie şi imbold pentru generaţiile viitoare.

Dificultăţile perioadei în care şi-a realizat proiectul, atitudinea neprincipială a celor „importanţi” din societatea năsăudeană – şi nu numai – au făcut ca o mică parte din realizări să poată fi publicată în timpul vieţii. Restul manuscriselor - valoroasa sa moştenire ! au rămas „pradă” celor care i-au urmat. O soartă mai bună a avut donaţia de cărţi făcută bibliotecii gimnaziului, care poate fi reconstituită pe baza evidenţelor instituţiei păstrătoare, Filiala din Năsăud a Bibliotecii Academiei Române.

Manuscrisele sale, „ucise” atât de moştenitori – cele două fiice şi în egală măsură fratele său, profesorul de desen Teodor Şimon, prin scoatere la mezat – au fost „sacrificate” a doua oară, în numele unui „proiect” născut tocmai din valoarea acestor manuscrise, intitulat „Arhiva Someşană”, în beneficiul chiar a accederii principalilor colaboratori – cu „ajutorul familial sau spiritual al zonei” în categoria „nemuritorilor” din Academia Română.

În acest mod, manuscrisele lui Nestor Şimon „odihnesc” între coperţile celor 26 de numere ale „Arhivei Someşene”, sub semnături „celebre” şi instituţionalizate în cercetarea ştiinţifică de aici : Virgil Şotopa, Iuliu Moisil, Iulian Marţian, Vasile Bichigean.

Pentru exemplificare amintim din repertoarul întocmit de Onisim Filipoiu traducerea Pöemation-ului realizată de Nestor Şimon în anul 1909 şi publicată de Vasile Bichigean în nume propriu începând cu anul 1924, studiile „semnate” de Virgil Şotropa despre Revoluţia de la 1848-1849, despre alte evenimente importante din trecutul zonei, figurile grănicereşti realizate de Iuliu Moisil, „extrase” din „Pantheonul” lui Nestor Şimon, raportul generalului Siskovits, memoriile ofiţerilor din regiment, „asumate” de Iulian Marţia; lista – din păcate mult mai lungă - ar putea continua, dar facem doar trimiterea la „Arhiva Someşană”, seria III, nr. I/2002, pp. 404-497, unde autorul acestui material a redat integral titlurile manuscriselor şi pe cei care au beneficiat de acestea.

De altfel şi lucrarea – altfel importantă – asumată de Dr. Nicolae Drăganu şi Virgil Şotropa, Istoria şcoalelor năsăudene, apărută în 1913, este atribuită – măcar ca şi concept şi idee - de autorul acestui material lui Nestor Şimon, care încă în anul 1895 scria că „gimnaziul din Năsăud este un institut a cărei înfiinţare stă în strânsă legătură cu celelalte institute de învăţământ din Năsăud şi Districtul Năsăudului, precum şi cu fondurile susţinătoare şi naşterea acestora începând din timpul fostei graniţe militare, aşa în operatul ce se va redacta să se trateze şi acestea, şi nu numai istoricul gimnaziului. Subscrisul în aceste cauze şi până acum m-am ocupat şi mi-am câştigat date referitoare, sunt aplicat a scrie istoria gimnaziului nostru şi a celorlalte şcoli. Iar fragmente din istoricul gimnaziului, păstrate în colecţia Virgil Şotropa întăresc afirmaţiile din 1895 făcute de Nestor Şimon.

Astfel putem să opinăm despre personalitatea evocată că s-a format în climatul intelectual al celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, când societatea românească din Transilvania a resimţit din plin consecinţele Audgleich-ului din 1867 şi a avut ca trăsătură esenţială devotamentul pe care l-a manifestat pentru orice cauză sau acţiune de ridicare şi luminare a neamului românesc.

A beneficiat de faptul că prin origine şi apoi, locul unde şi-a desfăşurat activitatea, a cunoscut şi apoi a exercitat tradiţiile unei zone în care libertatea, onoarea jurământului şi supunerea faţă de legi reprezentau un sum-um existenţial. La aceste repere s-au adăugat formaţia sa intelectuală – absolvent al dreptului – şi acribia, dublată de corectitudine, în activitatea desfăşurată un sfert de veac într-unul din posturile cheie ale Administraţiei fondurilor grănicereşti, aceea de secretar.

Toate acestea au conturat o personalitate puternică, dornică de muncă şi cu mare aplecare spre cunoaşterea şi aprofundarea trecutului, atât al zonei de provenienţă, cât şi al arealului mai larg al populaţiei româneşti din Transilvania.

În calitatea sa oficială, a desfăşurat o muncă grea şi de durată, reuşind să aducă în bună regulă actele care stăteau la baza deciziilor instituţiei care gestiona un patrimoniu material important – format din proprietăţi individuale şi cumulative asupra pădurilor şi păşunilor alpine - moştenit ca urmare a prestării aproape un veac a serviciului militar. În acelaşi timp, a căutat, adunat, depozitat şi valorificat ca nimeni altul materialul documentar extrem de bogat şi dens în informaţii al/şi despre zona fostului Regiment de graniţă de la Năsăud.

Funcţionarul conştiincios a intrat în conflict atât cu alţi slujitori ai instituţiei fondurilor – interesaţi şi de beneficii materiale - cât şi cu intelectualii zonei, văzuţi ca având interese meschine şi subordonate scopurilor personale.

Spre deosebire şi de unii, şi de alţii, Nestor Şimon şi-a subordonat atât activitatea profesională cât şi cea ştiinţifică, interesului şi binelui comun.

Împrejurările nefavorabile, greutăţile traiului zilnic – împovărat de susţinerea financiară a doi copii la studii universitare la Cluj – au făcut ca din multitudinea manuscriselor elaborate autorul acestora să reuşească să publice în timpul vieţii extrem de puţin. Cu toate acestea, calitatea lor nu a fost pusă la îndoială, dovadă fiind faptul că lucrarea Vasile Naşcu. Viaţa şi faptele lui, apărută la Năsăud în anul 1911 rămâne de neocolit pentru perioada de după Revoluţia de la 1848/1849 şi până la redobândirea proprietăţilor de către fostele comune militarizate din zona Năsăudului.

Iar argumente mai vechi sau chiar mai noi, de genul : aşa era spiritul timpului, e bine că totuşi a apărut „Arhiva Someşană”, arhivele nu erau ordonate şi nu se punea accent pe drepturile de autor trebuie să fie pentru totdeauna – în orice speţă de acest fel – înlăturate şi adevărul repus în valoare.

În acest sens, consemnăm în continuare ceea ce a „rămas„ şi s-a „realizat” până acum de la şi despre personalitatea lui Nestor Şimon, astfel :

Lucrări publicate de autor :.

1. Cartea de Aur a basericei romanesci gr. catolice din Ragla ( comit. Bistriţa-Năsăud), Ed. Preotului Român, Clusiu/Gherla, 1888.

2. Munţii Rodnei. Note critice asupra dizertaţiunii d-lui. Meruţiu Vasile, profesor substitut în Năseud, scrisă în limba maghiară despre Munţii Rodnei, Braşov, 1904.

3. Vasile Naşcu. Viaţa şi faptele lui în legătură cu luptele grăniţerilor năsăudeni pentru asigurarea averilor şi fondurilor grănicereşti, Ed. Librăriei M. Onişor, Năsăud, 1911.

Lucrări publicate postum :

1. Nestor Şimon, Dicţionar toponimic, ( volum îngrijit de Ioan Mureşan, Adrian Onofreiu, Mircea Prahase); Ed. Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2007.

2. Nestor Şimon, Starea regimentului şi evenimentele din anii 1848-1849, ( editori Ioan Mureşan, Adrian Onofreiu, Mircea Prahase), în Arhivele-mărturii ale trecutului, Ed. Mesagerul, Bistriţa, 2007, pp. 49-305.

Studii şi articole publicate de autor :

1. Buna credinţă a patrioţilor noştri, în „Tribuna”, Sibiu, anul II, 1885, nr. 131, p. 1;

2. Câteva cugetări despre starea noastră economică şi culturală”, în „Transilvania”, iunie 1886, pp. 42-46.

3. Unu cuvântu către urmaşii foştilor grăniceri din regimentul I şi al II-lea românescu de la Năsăud şi Orlat, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 115/1887; „Tribuna”, nr. 119/1887; „Telegraful Român”, nr. 57/1887.

4. Valachi civilizaţi, în „Tribuna”, nr. 133-142/1891.

5. Cibleşulu, în „Minerva”, Bistriţa, nr. 1/1892, pp. 3-4.

6. Locotenentul George Pop din Leşu, în „Minerva”, nr. 15-19/1892.

7. Unele evenimente mai importante din istoria teritoriului ce formează astăzi comitatul Bistriţa-Năsăud, în „Minerva”, nr. 1/1893, p. 23; nr. 5/1893, p. 45.

8. Vasile Naşcu. Viaţa şi faptele lui, în „Revista Bistriţei”, Bistriţa, 1907, nr. 30-33; 37-39; 41; 48; 51-52; 1908, nr. 26-28; 30-34; 36-52; 1909, nr. 7-9; 11-27; 29; 31-35; 37-41.

Studii publicate postum :

1.Adrian Onofreiu, Elena Darabont, Sorgintea Fondurilor grănicereşti năsăudene. Mărturii documentare, ( Formarea şi sorgintele de venite a fondului nostru de provente a-lu confinariloru), în „Arhiva Someşană” Năsăud, seria a III-a, I, 2002, p.225-270.

2. Adrian Onofreiu, Nestor Şimon -manuscrise inedite, în „Arhiva Someşană”, Arhiva Someşană”, seria a III-a, Năsăud, III, 2004, pp. 469-493 (Câteva pagini din trecutul Casinei române din Năsăud, pp. 470-477; Trei decenii din viaţa Despărţământului „Asociaţiei Transilvane” din Năsăud, , pp. 477-493;

3. Adrian Onofreiu, Nestor Şimon - „MUNŢII RODNEI” sau un alt mod de toponimie, în „Studii şi cercetări etnoculturale”, Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Bistriţa, IX, 2004, p. 211-239.

Lucrări şi studii despre personalitatea lui Nestor Şimon :

Lucrări :

1. Nestor Şimon. 1915-2005. Corespondenţă, ( volum îngrijit de Adrian Onofreiu), Ed. Supergraph, Cluj-Napoca, 2005.

Studii :

1. Adrian Onofreiu, Nestor Şimon - un istoric omis al graniţei năsăudene, în „Anuarul Arhivelor Mureşene”,Tg.-Mureş, I, 2002, p. 151-162.

2. Idem, Nestor Şimon – istoric al graniţei năsăudene, în „ Arhiva Someşană”, seria a III-a, I, 2002, p. 383 – 412.

3. Idem, Nestor Şimon – Omul şi opera, în „Arhiva Someşană”, seria a III-a, II, 2003, p. 383-403;

4. Idem, Nestor Şimon – o posibilă colecţie arhivistică, în „Anuarul Arhivelor Mureşene”, III, 2004, p. 301-321.

5. Adrian Onofreiu, Contribuţii documentare privind realizarea lucrării „Istoria Şcoalelor Năsăudene, în „Studii şi cercetări etnoculturale”, Bistriţa, X, 2005, p. 251 – 278.

6. Sorin Mitu, O necesară reparaţie morală : posteritatea lui Nestor Şimon, în „Arhiva Someşană”, seria a III-a, Năsăud, IV, 2005, pp. 277-283.

De aceea, efortul de recuperare a moştenirii lui Nestor Şimon se cuvine continuat, iar locul bine definit al acestuia în cadrul istoriografiei zonei, mai pregnant conturat şi evidenţiat, chiar dacă prin acest efort pot fi deranjate orgolii ale liniei inaugurate de „Arhiva Someşană” interbelică, continuate şi cultivate – din păcate – până în prezent.

Iar o mică parte din acest efort – asumat de comunitatea năsăudeană actuală – se poate concretiza în imortalizarea figurii lui Nestor Şimon într-un bust şi marcarea – printr-un simbol creştin – a unui loc oarecare, ca o stranie similitudine cu monumentul „Eroului Necunoscut”, pe „Comoara” năsăudeană, unde îşi doarme somnul de veci, fără ca locul să fie cunoscut !

De aceea rămânem încredinţaţi că modestul nostru efort în această direcţie va fi susţinut acum şi în viitor, conform unui principiu asumat de autorul acestor modeste însemnări, anume că sfârşitul odihneşte în început !

Adrian Onofreiu

ANEXA

Manuscris Nestor Şimon pregătit pentru a fi publicat în presa din epocă, în jurul anului 1890.

Respublica Naseudensis !

Fiindcă din nou s-a discutat şi scris în Nr. 35, 36, 39 şi 46 a „Tribunei” despre stările anormale în care se află fondurile grăniţereşti de la Năsăud, vreau să mă folosesc şi eu de dreptul ce-l am, ca descendent grăniţer, cu atât mai vârtos, căci a tăcea şi mia departe ar însemna atâta t a aproba toate cele câte se fac de nobis sine nobis.

Ar fi lung şi poate chiar nepotrivit ca să încep şi să descriu aici din început toate câte se referă la această „respubică”. Însemn deci numai atâta, că după ce românii grăniţeri din fostul al II –lea Regiment de graniţă, în decurs de un secol ( 1762-1851) au fost o parte din scutul şi bastionul patriei şi a tronului şi, în unele privinţe, exemple singulare în istoria întregii lumi – la desfiinţarea urmată în anul 1851, în 13 martie a aceluiaşi an, banii cruţaţi i-au destinat pentru cultură şi şcoală.

Atâtea au făcut reprezentanţii celor 44 de comune în număr de 78 inşi, în adunarea din 13 martie 1851, declaraţiunea au substras-o şi apoi s-au despărţit, ducându-se fiecare la lucrurile sale, lăsând în buna „chibzuială” a celor mai învăţaţi, ca să administreze acel bun public grăniţeresc ( res publica).

Despre cei dintâi administratori ai fondurilor, cu astă ocaziune amintesc atât, cum că fondurile au fost tratate foarte conştiincios şi apărate de cei care voiau a le răpi.

Timpul trece, banii cresc – se deschide gimnaziul – se susţine, se mai dau ajutoare, dar fără vreo normă hotărâtă; căci oamenii se mai schimbă şi le mai place a duce lumea albă, decât a se îngriji ca să aibă un statut conform legilor. Urmează o eră, care durează până astăzi., în care cei încredinţaţi cu conducerea acelor afaceri a res publicii, numai vreau să comunice nimic cu aceea în numele cărora administrează.

Nefiind traşi la răspundere – fiind lăsaţi de capul lor – au comis cele mai extravagante fapte faţă cu acea „respublică”, întrebuinţând-o ca mijloc de juca role politice. Dintre multe voi aminti ca exemplu numai cele petrecute în 1872, cu ocazia alegerii deputaţilor dietali, când unii umblau în ruptul capului ca să câştige voturi pe seama lui Cserey, contra unui deputat român. Notez aici în treacăt, cum că unul dintre acei cortesi, la toate alegerile s-a arătat de cel mai mare guvernamental, ba chiar s-a expus, uitând de ori ce simţ român, spera la posturi mari, ceea ce nu a câştigat până în era aceasta nouă a comitelui baron Bánffy Deszò, care ca răsplată, l-a destituit şi din oficiul avut.

Cu ocaziunea alegerii lui Cserey şi primirea unui comisar, ca să facă pe planul guvernului, au înscenat cele mai absurde festivităţi : drumuri curăţite, banderii, iar ca la un paşă, iluminaţiuni, prânz mare, bal, etc., preoţii au avut ordin ca toţi să iasă în cele mai strălucite ornate bisericeşti, toate, pe cheltuiala fondurilor şcolare ( s.a)..

Ce s-a proiectat, cu puţine excepţii, s-a şi dus la îndeplinire în 18 iunie 1872, deşi vreo câţiva au obiectat în contra spesării unei sume enorme de bani, totuşi, banderiu de călăreţi, porţi triumfale, arbori plantaţi de-a lungul străzilor Năsăudului, prânz pentru aproape 300 de persoane, din care pentru o parte s-a plătit 3 florini 50 cruceri, pentru alta, 2 florini 50 cruceri de persoană, sunt fapte care s-au făcut pe contul fondurilor şcolare. Ba, într-o şedinţă, un domn membru a propus spesare – dacă se va cere – şi de 20.000 florini pentru primirea pompoasă a acelui comisar ministerial.

Ar crede cineva că aceste două chestiuni sunt opuse una alteia, fiecare îşi are calea şi scopul său şi prin urmare, formează două obiecte separate în fond, în principiu, şi în scop însă, nu a fost aşa S-a purtat grijă de aceea, ca să se pună unul cu altul în legătură, s-a făcut din chestiune curat privată grăniţerească capital politic, care drept procente o să dea deputaţi maghiari şi, ca mijloc pentru ajungerea scopului, nu le-a fost frică de blestemul copiilor, a sacrifica fondurile grăniţereşti. În loc să se îngrijească şi să facă nişte statute, ei umblau în ruptul capului după deputaţi maghiari guvernamentali, în favoarea intereselor locale, au capitulat pentru totdeauna, auf Gnade und Ungnade. Să vedem câştigurile capitulării :

Cu capitulare, s-a încheiat cu erariul un contract în puterea căruia regimul a câştigat 100.000 de florini ( s.a) dezdăunare ; b) dreptul de a folosi loc şi quartire, când şi cum îi va cere de trebuinţă în treburi de ale statului; c) deputaţi guvernamentali, căci precum se vede, s-a lucrat pre „na şi adă” ( s.a).

Astfel, noi pentru banii noştri în sumă de 100.000 de florini şi cu interese laolaltă, la 150.000 de florini, ne-am cumpărat munţii noştri proprii, averea noastră avitică ( s.a), moştenită de la moşii şi strămoşii noştri. Afară de aceea, am mai câştigat vreo 40 de procese în contra familiilor foste grăniţere. Acel contract, deşi e sancţionat de Maiestate, totuşi Dieta mai pune validitatea lui sub întrebare şi regimul, de câte ori se apropie alegerile dietale, totdeauna sulverează, parte în Dietă, parte, prin ţinutul nostru, prin organele sale şi ne aduce aminte că, de nu capitulăm, încă este de a se pronunţa asupra lui.

Tot cu capitulaţiunea a căpătat Năsăudul în 1872 un tribunal regesc, pentru ca să sustee până în anul 1875, adică de joi până mai apoi.

Oare n-au capitulat năsăudenii, pentru ca să-şi susţină Districtul Năsăudului neştirbat şi, oare nu ni l-au s-au susţinut regimul neatins, până l-au unit cu Districtul Bistriţei, în un comitat ?

Oare n-au capitulat rodnenii greco-catolici pentru ca să nu le ia erariul edificiul şcolii clădit pe locul comunei prin moşii lor şi, oare nu li s-a lăsat lor acest edificiu până au spendatcu adaptarea lui vreo câteva mii şi, numai după aceea, l-au luat pe cale administrativă, cu forţa.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5