Năpasta şi destinul implacabil

Luni, pe scena Centrului Cultural Municipal “George Coşbuc” Teatrul Municipal Turda a deschis stagiunea teatrală bistriţeană cu piesa Năpasta, de I.L.Caragiale, regia Horaţiu-Ioan Apan. Directorul Centrului prof, dr. Dorel Cosma a mulţumit teatrului din Turda pentru buna colaborare dintre cele două instituţii culturale şi a deschis stagiunea urând numeroşilor spectatori vizionare plăcută a singurei drame scrise de I.L.Caragiale.
Subiectul spectacolului este asemănător cu cel din romanul “Baltagul”, este vorba de o femeie care îşi răzbună soţul ucis. Acţiunea se petrece într-un sat de munte, Anca se căsătoreşte cu Dragomir după ce îi este ucis soţul, Dumitru în pădure. Ion, pădurarul a fost bătut şi condamnat pentru această crimă, încarcerarea ducându-l în pragul nebuniei. Anca care-l bănuia pe Dragomir de uciderea lui Dumitru reuşeşte prin viclenie feminină, şi cu ajutorul lui Ion, nebunul şi Gheorghe, învăţătorul satului (care şi el este îndragostit de Anca), să-şi răzbune primul soţ ucigându-l într-un final pe Dragomir.
În această montare regizorul Horaţiu-Ioan Apan pune accent pe Anca (Maria Salcă), şi pe doriţa ei puternică şi de nestrămutat de aş răzbuna ”omul” ei, Dumitru. Ea stă căsătorită cu Dragomir, un bărbat pe care nu-l iubeşte şi caruia îi face viaţa mizerabilă, timp de 9 ani, îi studiază fiecare gest, şi plănuieşte cu multă răbdare momentul răzbunării, răzbunare care în acest spectacol vine din mâna lui Gheorghe pe care, Anca îl seduce. Anca este o femeie puternică, cu mare credinţă în Dumnezeu şi în judecată lui dreaptă, frumoasă, seducatoare, puternică şi vicleană.
Dragomir, interpretat de Petre Băcioiu, este un om sfâşiat de vină, de gânduri negre, dar cel mai mare chin al lui este Anca, pe care o iubeşte nespus şi pentru care a înfăptuit crima, care nu-l iubeşte înapoi. El îşi găseşte refugiu în bautură la cârciuma din sat, iar pentru el moartea vine mai mult ca o scăpare din lumea asta.
Spectacolul este încărcat de semnificaţii. Regizorul atribuie acestei drame atribute de tragedie antică. Unul dintre cele mai importante elemente este acela al corului format din bocitoare. Ele o apără pe eroina principală de ruşine, de primejdii, de asemenea maschează cele două decese ce au loc pe scenă, sinuciderea lui Ion şi uciderea lui Dragomir. Corul marcheză şi momentele de intensitate din acest spectacol prin baterea unor beţe deolaltă, care imită sunetul unei toace bisericeşti.
O mare importanţă o are şi crucea din fundal, pe care corul bocitoarelor o cară dintr-o parte a scenei în cealaltă. Ea reprezintă justiţia Divină care este dreaptă şi neiertătoare cu cei păcătoşi.