Napoleon Bonaparte. Ziua din urmă

Împăratul Franţei, aflat în exil, în insula Sfânta Elena, simţind că sfârşitul călătoriei sale pământeşti este atât de aproape, a chemat pe medicii săi, luându-şi rămas bun de la ei. Apoi l-a chemat pe preotul Vignoli şi i-a zis:

„- Eu cred într-un singur Dumnezeu şi vreau să-mi împlinesc îndatoririle mele către Biserică şi să mă împărtăşesc.”

După ce s-a mărturisit şi s-a împărtăşit cu trupul lui HRISTOS, i-a zis generalului Montholom:

„- Sunt fericit că mi-am făcut datoria. Îţi doresc, generale, aceeaşi fericire când va fi să mori. Pe când eram pe tron, nu prea mi-am bătut capul cu cele sfinte, dar de-ale credinţei nu m-am lepădat. Dăngătul clopotelor îmi făcea plăcere şi întâlnirea cu un preot mă mişca. Din acestea am făcut un secret al meu, secret care însă a fost o slăbiciune. Vreau să cinstesc pe Dumnezeul meu…”

X x x

Tu, iubite cititorule şi cititoare, te gândeşti vreodată la ultima zi, la ultimul ceas? Bine este să ne pregătim de acum spre a ajunge la cele cereşti şi minunate, pe puntea cea strâmtă şi un pic neguroasă. Însă cu HRISTOS, ţinându-ne de mână vom trece uşor, foarte uşor. Fie ca ceasul cel din urmă să nu ne afle în răutăţi, singuri, ci gândind la Dumnezeu şi la Împărăţia Lui cea fără de moarte, aşa cum au făcut milioane şi miliarde de oameni celebri sau simpli ca noi.