NĂSĂUDEANCA ANA GHERMAN, REPREZENTANTA FEMEILOR LA ISTORICA ADUNARE DE LA ALBA IULIA

           Năsăudeanca Ana Gherman, născută la data de 13 noiembrie 1882, fiica Victoriei şi a  lui Emil Filipan, medicul cercual şi şcolar din localitate, a fost o femeie cultă care a părăsit statutul de decor de interior, dobândindu-şi un altul, uman şi progresist, încadrându-se în lupta maselor pentru progres şi unitate naţională, alături de alte femei din ţinutul nostru, printre care amintim pe Maria Onişor, cu care a participat în delegaţia reprezentanţilor sau deputaţilor judeţului nostru la Adunarea Naţională de la Alba–Iulia.

Ana Gherman a fost desemnată ca deputat, de organizaţia femeilor din Bistriţa, unde s-a mutat prin căsătorie cu medicul Alexandru Gherman, la origine sibian. Aici a muncit  timp de două decenii  Ana Gherman, o  femeie curajoasă, energică ce s-a împlicat în viaţa socială prin nenumărate activităţi cu caracter patriotic, amestecându-se în clocotul străzii, vieţii politice şi sociale având ca ţel unitatea românilor şi progresul ţării. 

S-a încadrat cu bune rezultate în viaţa culturală, a spijinit formaţiile corale şi echipele de teatru pe bază de voluntariat. Într-un cuvânt, este prezentă peste tot unde cuvântul românesc se rostea şi unde spiritul se afirma. Angrenajul românesc al instituţiilor şi asociaţiilor era bogat şi destul de bine organizat, sprijinindu-se pe granitul Reuniunii meseriaşilor români. 

Între cele două centre politice şi culturale, Bistriţa şi Năsăud, era o strânsă colaborare, având acelaşi ţel – solidaritatea naţională şi Unirea cea Mare. Cu toate că s-au pus multe stavile în calea patrioţilor români – interzicerea pătrunderii în mase a presei româneşti, procese şi arestări, dar avântul revoluţionar nu a putut fi oprit, ceea ce a ajutat la înfăptuirea actului istoric din 1918.

Datorită vastei activităţi  culturale şi sociale este aleasă în conducerea Reuniunii femeilor române din Bistriţa, care o desemnează pe Ana Gherman  ca deputat în Marea Adunare Naţională.

Şi nici atunci presiunile asupra ei nu încetează. „Îi făcea plăcerea să povestească episoade din viaţa ei de luptătoare pentru dreptate”, aşa cum spune scriitorul Teodor Tanco, în volumul  VRR nr. 4, la pagina 299. Povestea cum în gara Bucerdea, azi Războieni, vagoanele delegaţilor şi mulţimilor din comitatul Bistriţa-Năsăud şi din alte părţi au fost interceptate de armata ungurească, oprindu-le călătoria. După lungi tratative, căci conducătorii români n-au permis intervenţia gărzilor civile ca să nu se răspundă  astfel  provocării duşmănoase şi să se evite vărsarea de sânge, eliberându-se o adeverinţă de liberă trecere a acestui mare grup de „Olah ember”. S-au dus  patrioţii până la destinaţie cu acest epitet, purtat o mie de ani în spate şi s-au întors cu calitatea de cetăţeni  români ai statului naţional făurit prin voinţa maselor.

Ana Gherman a fost mândră că şi-a împlinit cu cinste datoria şi şi-a realizat ţelul propus. S-a mutat în toamna anului 1919 cu familia la Cluj, unde a continuat să lucreze pe linie culturală pentru lărgirea spiritualităţii româneşti. A călătorit mult pe mai multe continente însoţind expoziţii  de artă românească, ca o ambasadoare a culturii româneşti. Se stinge la Cluj, la 13 septembrie 1969, dar a rămas în conştiinţa năsăudenilor  ca o luptătoare pentru progresul ţării şi culturii româneşti.